Avanpremieră la 1

Nu, contrar obiceiului, n-am nimic cu 1 martie. Ba chiar, într-un fel ciudat, aş putea spune că-mi place. Aha, mie îmi place 1 martie. Nu neapărat din cauză de tradiţie, adică n-are nici o legătură cu mărţişoare şi flori, îmi place pentru că asta înseamnă că începe să se încălzească; în curând pot începe să dau jos din haine, bye-bye bocanci, adio frig.

Când eram în 1-4 se păstra faza aia cu băieţii dau mărţişoare fetelor. Bine, şi fetele dădeau mărţişoare fetelor. Se schimbau mărţişoare mai ceva ca valuta. Veneai cu punga plină; sau în cutie, dacă erai mai ordonat, şi-apoi începeai să selectezi. Ăsta mare şi pompos, pentru doamna. Ăsta frumos pentru colega de bancă, ăla cu floricică pentru fata din banca a doua, trifoiul pentru colega din stânga, mă rog, în funcţie de simpatii, şi-n funcţie de cât de mult credeai că merită persoana în cauză. Inutil să spun că aveam şorţuleţ. Da, din ăla albastru, urât, peste cămaşa pepit şi da, peste hainele normale. Cu alte cuvinte, dacă scoteai şorţuleţul, puteai pleca direct la plimbare. Da' mă îndepărtez de subiect. Ei, şi de 1 martie şorţuleţul ăla devenea aşa, ca haina eroului de război, plină de "insigne"; insigne de popularitate, adică. Cu cât aveai mai multe mărţişoare-nfipte-n piept, cu atât erai mai popular.

Şi da, era crimă şi pedeapsă să tot stai să ţi se înfigă boldul cu mărţişor în piept, mai o înţepătură, mai oleacă de sânge, da' ce conta? Frate, de-abia te puteai mişca, să nu carecumva să pice vreun mărţişor mai prost înfipt. Că fetele, femei de mici. Ferească sfântul să fi picat unul, că te bunghea instantaneu. Că de ce i-ai dat jos mărţişorul? Nu-ţi place, nu? Da' pe a lu' aia l-ai păstrat, cu toate că e mai mic, mai pricăjit şi mai urât. Aha, e bine că şi-a dat seama până la urmă din ce material eşti făcută şi nu, nu încerca să-i explici. A picat? Aha, deci n-a însemnat nimic pentru tine că şi-a dat interesul şi osteneala să găsească cel mai cel mărţişor, l-ai pierdut, şi nici măcar nu-ţi pasă... Scandal monstru, întors de spate, cu codiţele-n vânt, drama de şcoală primară. Da, dacă reuşeai să găseşti obiectul discordiei, reintrai în graţii, da' câte căutări, câte zvârcoliri, cât chin!

Buuun... şi-am ajuns în 5-8 care a fost o vagă încercare de "mărţişorire". Nu, n-a ţinut. Deja era prea mult. Da, un buchet de flori pentru profe, hai, ici colo câte un şiret alb-roşu, şi cam atât. Liceu? Ce-ai înnebunit? Aveam 5 băieţi de toţi. Să fi vrut să ia pentru toată gaşca de gagici mărţişoare, ar fi trebuit să se amaneteze cu totul. Nexam mărţişoare. Şi da, au ajuns să nu mai fie marfă de trafic, ci doar simboluri pentru persoanele la care chiar ţii. Asta după liceu zic.

Acum... cu lăbuţa pe inimă zic, frate, e greu să găseşti un mărţişor de soi. Da, poate oi fi eu mai tradiţionalistă - ha! am spus-o şi p'asta! - da' nu pot să cumpăr un mărţişor care arată ca o vază. Sau ca o varză. Tre' să fie aşaaa... chiar să spună ceva. Sincer, nu orice poate fi considerat mărţişor dacă-i pui şi-un şnur alb-roşu lângă. Pentru că am văzut de toate. Mărimile şi formele adică.

Se-ntâmplă-n felul următor: tarabă lângă tarabă. Multe, frate, cât să ai de unde alege. Numai că, din multitudinea de opţiuni, din când în când găseşti ceva fain. În rest, durere de cap asigurată. Kitsch-uri, strepezeli de dinţi, neuroni inflamaţi. Sânge pe pereţi! Unde-i coşarul ăla de se presupun că aduce noroc? Zic "se presupune", pentru că am eu un dinte împotriva lui; un coşar primit anu' trecut pe vremea asta, care a fost cam leneş. Pe bune că nu s-a ridicat la înălţimea renumelui, da' mă gândesc eu să-i mai dau o şansă; o fi fost răcit, sau ceva de genul ăsta... Unde-s gărgăriţele, şi floricelele şi, mă rog, orice altă formă care să nu strige "sunt aici doar că să fiu; da, sunt destule persoane cu prost gust, care să dea banii pe mine"? Ce s-a întâmplat cu tarabele alea de la care nu te puteai hotărî ce să alegi pentru că erau prea multe chestii care să-ţi placă? Acu' tre' să ai pile ca să găseşti un mărţişor fain. Şi pe bune, decât să iau unul care nu-mi place, mai degrabă nu iau deloc. Înlocuiesc, asezonez, combin şi iese mult mai fain.

Da' apropo de mărţişoare din trecut... Ţin minte că trebuia să iei mărţişoarele, şi separat aţa. Şi dup-aia te chinuiai cu orele să faci fundiţa, să o potriveşti ca lumea, să mai adaugi şi bold pentru a ieşi mărţişorul perfect. Cu alte cuvinte, era o poveste întreagă în spatele lui. Acu' tre' să te lupţi să recreezi magia. Şi când spun "luptă" nu, nu fabulez. E un adevărat război: caută, caută, caută şi, într-un final glorios, găseşte. Asta dacă ai noroc.

Ei, şi-n ordinea asta de idei, mă duc să mă lupt. Sfântul Graal al mărţişoarelor mă aşteaptă.

Pân' la următoarea tradiţie, la bună vedere!

P.S. - pentru cei care au uitat, reminder: mâine, 1 martie, e miting împotriva eutanasierii câinilor maidanezi. Bucureşti (Palatul Parlamentului, ora 13), Bacău (ora 14 la Casa de Cultura), Iaşi (Piata Unirii, ora 13:00), Timişoara (Piata Unirii, ora 13:00), Cluj (Piata Matias Corvin, ora 13:00). Nu argumentez, am făcut-o deja. Aşa că... pentru cei cărora le pasă, şi acre reuşesc să ajungă, respect.