O samă de motive

Frate, femeile sunt ciudate. Da, printre multe alte chestii care te fac să nu mai pricepi cum şi-n ce direcţie li se mişcă rotiţele. Da, sunt misterioase, şarmante, intrigante, alintate, rele între ele, cu stiletul pregătit în orice moment, fotogenice, răzbunătoare, calde, provocatoare, cel mai bun prieten sau cel mai mare duşman, fashioniste, la patru ace şi-un bold, tandre, protectoare, independente şi da, lista ar putea continua, pentru că da, sunt complexe. Şi să ne înţelegem că mă refer doar la femeile după care întorci capul admirativ pe stradă.

Pot sta ore-ntregi să examineze 5646454682389 de rujuri. Rujuri spun? Nuanţe, textură, cât rezistă, cum se vede, cum se simte, ce aromă are. În mod clar dacă văd la altcineva unul care le place, îl vor vrea neapărat şi indubitabil, pentru că - ghici ce? - din întreaga colecţie doar ăla le lipseşte. După ce şi-au făcut mania cu cele 5646454682389 rujuri, vor realiza că, de fapt, n-au nevoie de încă unul şi vor trece la raftul cu mascara. Vor cumpăra ceva? Probabil, dar aventura continuă: mai există şi fardurile, şi creioanele de ochi, şi loţiunile de corp, şi parfumurile, şi pudra, şi aia, şi ailaltă, şi cealaltă, şi cu cât e mai şmecher magazinul, cu atât creşte riscul să îmbătrâneşti în el.

Partea shopping nu se opreşte aici. În nici un caz, pentru că ar fi prea simplu. N-au nevoie de nimic, n-au nici un ţel în minte când se aruncă într-o sesiune din sus-numitul shopping. În mod clar se vor întoarce acasă cu cel puţin 3 sacoşe, pentru că au găsit the perfect thing, şi-ncă un the perfect thing, şi ghici ce, n-au cumpărat doar pentru ele. Ţii minte cămaşa aia la care te-ai uitat săptămâna trecută? Ei, acu' o ai în varianta numai şi numai pentru tine. Başca încă o groază de alte chestii, chestiuţe, chestioare, pe care le-a văzut, scria în mod clar "TU" pe ele, aşa că au trecut la perioada "cadouri". Nu, nu-i Crăciun, nu-i ziua ta, nu-i nici măcar vreo ocazie deosebită; singura lor ocazie deosebită o reprezinţi tu... Nu, calm, a cumpărat o grămadă de chestii şi pentru ea, da' pe bune că nu s-a putut opri să nu-ţi ia şi ţie ceva; ei, cum să te superi?

Mda, a făcut ea ceva; rău, grav, sau, mă rog, aşa i se pare ei, sau aşa pare pe moment. Ferească sfântul să-i spui chestia asta. Una din două: ori se va zburli mai tare pentru că n-are chef să-i scoţi ochii cu fiecare chestie minusculă pe care a greşit-o, ori partea cealaltă: nu mai încerca să-i cauţi scuze, ceea ce a făcut e atât de grav, de teribil, de impardonabil, încât merită să să-şi pună cenuşă-n cap, să se-mbrace-n sac, să se retragă la mânăstire şi să-şi petreacă restul vieţii acolo pentru că da, ea a fost aia de-a spart cana. Dacă faci tu ceva grav... Aici iar e cu şustă: de cele mai multe ori poţi să bagi mâna-n foc că-şi va aminti chiar şi când va fi bătrână, cu proteză şi cu mergător de ceea ce ai putut face atunci, pe data de 38.19.2010, la ora 1.30, şi cât de mult a afectat-o. Sau - şi asta se întâmplă destul de rar - nici n-o să bage de seamă. Da' cum ştii care dintre cele două variante o va folosi de astă dată? Aici e problema. N-ai de unde şti, aşa că recunoaşte, recunoaşte, recunoaşte; e mai sigur.

Imaginea unui tip cu un copil în braţe o să le dea gata; mai tare de-atât, va fi imaginea unuia cu un animăluţ în braţe. Or să plângă la filme la care nu te aştepţi să facă faza asta. O să li se pună pata pe o anumită melodie care n-are nici în clin nici în mânecă cu ce ascultă de obicei. O să le placă un parfum; da' nu cum miroase pe ele, ci cum miroase pe tine; şi da, clar ţi-l vor face cadou. Dacă le spui că o anumită şuviţă nu stă cum trebuie, le-ai stricat ziua. E de ajuns să remarci că au o bluză nouă, şi ziua e perfectă. Nu contează câte chestii bune ai făcut, contează chestia aia pe care n-ai făcut-o. Dar da, în momentul în care te aştepţi mai puţin, îşi vor aduce aminte chestii pufoase pe care tu le-ai uitat, şi-ţi vor zâmbi atunci când ai cea mai mare nevoie. N-or să te bage-n seamă un secol, da' atunci când or s-o facă te vei simţi centrul universului. Ştii ce-ai spus atunci? Nu, habar n-ai; da' ele ştiu. Pentru că a contat. Eşti bas, şi nu vrei să recunoşti; or să stea şi-n cap pentru a te face să zâmbeşti. Măcar puţin, puţin de tot. Or să-ţi strice ziua, şi-or s-o repare cu aceeaşi nonşalanţă. O să le urăşti, da' n-o să ţină mult, pentru că o să le iubeşti mai tare. Şi-o să uiţi că ţi-a trecut prin cap că le-ai putea urî. Or să-ţi cumpere mănuşi, şi-or să-ţi facă ceaiul, şi-or să-mpartă ultima ţigară cu tine, şi-or să-ţi dea ultima pătrăţică de ciocolată, dar nu-ncerca să spui că punga aia nu stă bine acolo, pentru că se transformă. Revenim, n-ai spus nimic despre pungă. E mai bine. Şi-or să caute prăjitura aia de ştiu că-ţi place, şi-or să se uite la un film doar de dragul tău, şi câte şi mai câte.

Cu lăbuţa pe inimă spun: femeile sunt ciudate. Da' dacă n-ar fi, atunci n-aş avea motiv să le iubesc. Şi asta ar fi de-a dreptul trist.

Pân' la următoarea pledoarie, la bună vedere!