Moliere şi compania

Puţină ipohondrie n-a stricat nimănui, niciodată.

Deci, dacă te doare capul, e posibil să fi răcit. Să fi tras un curent baban, care a avut nesimţirea de a se infiltra aproape de urechi. Dă-i un paracetamol, şi trece. Trece? Normal că nu trece. Oboseala tre' să fie de vină. Şi compul. Da, în mod clar statul ăla câte 12 ore în faţa monitorului îşi spune cuvântul. Bagă un somn regal, şi trece. Trece? Normal că nu. Şi-atunci, dacă nu-i nici curent, nici oboseală, ce poate fi?

Ceva-ul ăla poate fi o mulţime de ceva-uri. Şi da, normal că nu te gândeşti că e ceva banal, te duci direct spre tumoare pe creier. Aha, d'aia de creşte, şi apasă pe toate rotiţele care ar trebui să se învârtă-n mod normal şi care, într-un final destul de apropiat, o să te omoare. Şi n-ar fi asta tragedia; adică, e tragic, da' nu la fel ca toate chinurile pe care tre' să le suporţi înainte. Asta-i partea gravă. Coliva, pomana, alea-alea sunt inerente. Da' dacă ai tumoare pe creier te zvârcoleşti în chinuri groaznice înainte de marele final; şi asta-i grav. Încearcă şi alte pastile; ceva mai puternic. Şi da, adu-ţi aminte că în fiecare zi stai în curent; pentru că se nimereşte, şi pentru că-i iarna, şi iarna e frig, şi te dor urechile până ajungi la muncă, pentru că, de, n-ai fes, şi ai găsit explicaţia. Io-te, a trecut. Pân' la urmă era curent...

Da' dacă tuşeşti, ce-i? Răceală. Trece cu câteva ceaiuri. Şi nişte sirop de tuse. Trece? Nu trece. N-ai schimbat ţigările, pentru că asta ar fi explicat o tuse de granda. Ai urmat întocmai tratamentul pe care l-a recomandat cu grijă nenea medicul, ba chiar ai luat şi nişte pastile bonus, prin curtoazia "lu' tanti farmacista"; şi tot n-a trecut. Clar e ceva mai grav. Pneumonie? Hmm... asta se vindecă. Da' dacă e mai grav? Atât de grav că nici nu poţi să duci gândul pân' la capăt, pentru că da, se sfârşeşte cu tu murind în chinuri groaznice. Şi-nvârte-te de pe o parte pe alta, şi răsuceşte-te până nu mai poţi, şi adormi pentru că nu te mai ţin neuronii. O, e grav! Ai transpirat în somn! Semn rău, rău de tot! Mai bagă o pastilă şi da, calmează-te. Normal c-ai transpirat dacă ai 5 pături pe tine şi în casă e cald de poţi sta şi-n tricou fără probleme. Şi mai ia o gură de apă. Apă? Frate, rece e. Şi te mai întrebi de ce tuşeşti şi nu-ţi trece. Auzi la ea, pneumonie, sau mai grav! Răceală, frate, babană, da' o simplă răceală. Trece când vei înceta să mai bei doar apă rece, rece de tot. Până atunci, obişnuieşte-te cu gândul că nu, nu vei muri din cauză de tuse... Şi alungă coliva aia din cap; nu e pentru tine.

Ha! Da' ghici ce! Te doare cumva ficatul? Bullshit! Ficatul nu doare decât... decât în cazuri foarte, foarte, foarte grave. Şi treci pe regim; piept la grătar şi legume fierte, şi nu, în nici un caz alcool. Trece? Hmm.. a trecut cam imediat după primul semn. Da' dacă e de rău? Dacă a trecut doar ca să te apuce mai târziu, o dată şi bine, şi să nu te mai lase până când, da, până când mori. Coliva frumos ornată. Da' stai aşa, nu-ncepe regimul încă; nu carecumva ai băgat tu ceva mai multă cafea decât de obicei? Şi ai cam sărit peste somnul ăla de măcar 6 ore în ultimele zile? Recunoaşte, recunoaşte, recunoaşte! Şi ia zi tu drept: nu-i aşa că a doua zi, când te-ai trezit după alea 12 ore la foc automat, n-ai mai avut nimic? Da' nimic nimic? Deci taie de pe listă şi problema cu ficatul, şi obişnuieşte-te cu ideea că n-ai nimic. Nimic fizic adică, pentru că s-ar putea ca toate astea să fie semn că neuronii ţi-s cam obosiţi.

Neuroni obosiţi? Văleu! Încep să înnebunesc? Sânge pe pereţi! Asta tre' să fie. Cum de n-am văzut mai devreme? Şi da, ia neuronii la puricat. Par să fie intacţi. Da' dacă e doar o impresie? Un joc, ca să nu te prinzi? Dacă propria minte-ţi joacă feste? Dacă, de fapt, ce vezi tu nu e realitatea, şi e ceva de genul personalitate multiplă? Dacă eşti deja în cămăşuţa albă şi ai creat propria realitate alternativă? Dacă tu nu eşti tu, şi tastatura e una închipuită? Sau, mai tare, dacă ăia de-au făcut The Others aveau dreptate? Asta ar explica ceaţa; şi zgomotele alea din toiul nopţii. AAAAAAAAAAAAA! Deci, calmează-te, respiră adânc, ia dicţionarul la puricat, opreşte-te la "ipohondru", şi citeşte. Daps, în mod clar suferi de-o boală. Una anume. Da' nu se moare din asta. Cred...

Deci da,... am lămurit-o şi p'asta. Şi-o singură durere rămâne acolo, constantă. Da' pe aia nici un medic nu ştie încă să o vindece...

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!