Poate că recunoaşte, şi atunci îi poţi explica cu argumente logice că n-are de ce să fie geloasă. Nu, n-o să se oprească din gelozie, dar măcar ai încercat, şi ai inimă-mpăcată tu, pentru tine. Poate că nu recunoaşte, şi atunci se lasă cu cine pe cine împacă, care cui explică, zeci de argumente că n-are de ce, mii de argumente că, de fapt, vezi tu, că are. Girls love drama.
Şi nu, nu despre femei geloase va fi vorba azi. Azi va fi despre femei şi controlul excesiv; cu dusă şi venită. Aha, da, pentru că există şi persoane din astea. Nu, nu vorbesc despre chestiile alea mărunte, de genul "şi, cum a fost ziua ta azi? Ce-ai mai făcut? Hai, povesteşte-mi cum a decurs şueta, pentru că ştiu că-ţi face plăcere". În nici un caz. Eu vorbesc de persoanele care se panichează dacă nu sunt sunate de câte 15 ori pe zi, pentru că atunci clar nu mai sunt iubite.
Sprânceana mi se ridică vizibil. În primul rând înţeleg faza cu sunatul de 15 ori, în măsura în care prima dată e să te-ntrebe ce faci; urmează că şi-a uitat seria şi numărul de buletin, şi tu o ştii pe de rost; sunt în piaţă, ce spuneai că tre' să cumpăr? vezi că mă lasă telefonul, dacă în următoarea oră nu dai de mine, e moartă bateria; şi-a revenit bateria, da' n-o să am semnal pentru că a trebuit să ajung musai la munte, mă-ntorc până diseară; hei, am ajuns ok, te aştept acasă. Şi tot n-ajungem la 15 ori. Da' treacă de la mine, toate nimicurile alea dulci, care-s drăguţe, şi pufoase, şi care te fac să zâmbeşti. Da' de-aici până la 15 ori în care trebuie să descrii în ce poziţie stai pe scaun şi ce gust avea ciocolata pe care tocmai ai mâncat-o, e cale lungă. Şi da, unele se crizează în momentul în care cele 15 apeluri nu sunt respectate cu stricteţe.
Recunosc cu lăbuţa pe inimă că-mi place să fiu băgată-n seamă. Ia-mă, ciufuleşte-mă, sună-mă să vezi dacă îmi mai este rău şi stai de vorbă cu mine; te rog. Da' nu suna doar de control. Pentru că, defect din construcţie, spun tot; dacă la chestia asta adaugi control, deja e sânge pe pereţi. Nu, nu apreciez suspiciunea neîntemeiată, pentru că mă cunosc pe mine. Nu, nu gust tonul insinuant, pentru că nu e nimic de insinuat. Şi nu, nu cred că mă iubeşti mai mult dacă faci crize de gelozie având ca personaj principal pisica proprie şi personală.
Da' vezi tu, că nu-i chiar aşa uşor. Da, unele femei adoră să fie microspionate. Altele adoră să facă acest lucru. Nu-i motiv? Facem rost! Ţii minte personajul ăla care ţi-a zâmbit săptămâna trecută în magazin? Ghici ce! L-am văzut şi ieri, şi alaltăieri. Clar te caută să-ţi facă capul mare! Ştiu eu! Vară-ta? Vară-ta vrea să te combine cu prietena ei cea mai bună, bag mâna-n foc! N-ai văzut, că prea insistă ce fată bună e, şi ce calităţi, şi ce-a mai suferit! Îţi zic clar, are ceva cu mine şi vrea să ţi-o bage pe aia pe gât! Şi de ce ai salutat-o, mă rog, pe aia de la ziare? Îi faci ochi dulci pe ascuns, recunoaşte!
Păi, să ne-nţelegem. Dacă e vorba despre motive serioase, crede-mă că te vei prinde mult prea târziu că i-am zâmbit excesiv unei anumite persoane; şi nu numai zâmbit. Dacă vreau să acţionez, toată gelozia din lume nu mă va opri. Nici telefoanele din juma'n juma' de oră, nici privirea suspicioasă. Şi da, voi şti să joc în aşa fel încât să elimin acea privire. Pe de altă parte, nu mă voi gândi că, dacă nu m-ai sunat şi a ţâşpea oară, nu mă mai iubeşti; da, probabil că-mi va trece un roi de gânduri prin cap, dar le voi îndepărta la fel de rapid, pentru că prefer să cred în tine. Dacă-mi înşeli încrederea, deja e altă poveste. Dar nu, controlul nu înseamnă nici că mă vrei enorm, nici că mă iubeşti mai mult decât dacă m-ai suna o singură dată în toată ziua şi atunci mi-ai spune doar că ţi-e dor de mine.
Nu neg... un strop de gelozie face jocul mai frumos. Da' e atât de uşor să torni un strop mai mare şi să strici tot.
Pân' la următorii nervi, la bună vedere!
Nu m-ai mai sunat de 2 ore. Ce dracu ai făcut? Unde ai umblat? Nici măcar nu te-a interesat că eram supărată că îmi stă bluza rău azi şi parul e vâlvoi. Nu-ţi mai pasă, ştiu eu, nu ma iubeşti. Şi diseară în loc să stai cu mine să mă calmezi tu te duci cu băieţii, gata, m-am săturat, să ştii că nu ştiu cât pot să mai suport asemenea comportamente şi ieşiri.
RăspundețiȘtergere:)))
@Miss Sunshine - şi da, ştiu că ai avut examen, da' puteai să dai măcar un sms cât era profu' cu spatele! dacă mă iubeai, aşa ai fi făcut, chiat că riscai să fii dat afară! iubirea înseamnă risc=))))
RăspundețiȘtergereE o trasatura caracteristica tuturor. Doar ca unii stiu sa o ascunda, altii nu. Oricum, gelozia excesiva e pentru cei care au a low self-esteem. Adica, sincer. Cat de neimportant sa crezi ca esti incat sa-i verifici aluia fiecare respiratie?
RăspundețiȘtergere"gelozie = stupiditate" ... si cu asta am spus tot ce era d.p.m.d.v. de spus.
RăspundețiȘtergere:)) eu atat zic, restul e istorie:))
RăspundețiȘtergere@Nicoleta. - presupun că ori te crezi foarte neimportant, ori ai extraordinar de puţină încredere în partener (a se citi "deloc"):-??
RăspundețiȘtergere@INTJ - şi, în continuare, raţional şi radical:D
RăspundețiȘtergere@Mihaela ( Catwoman) - ar fi cumplit de tragic dacă n-ar fi atât de amuzant, într-adevăr:P
RăspundețiȘtergereBrrrr, urasc gelozia precum urasc raia. Am trecut printr-o astfel de relatie (el era cel gelos) si am fugit din ea de mi-au sfarait calcaiele.
RăspundețiȘtergereEu nu-mi dau seama la ce-i buna gelozia asta... daca e sa-i placa de aia de la ziare, ii place oricum... iar daca tu-l cicalesti la cap, cu siguranta o sa se duca la ea. Nu mai bine iti ocupi timpul facand ceva constructiv pentru relatie?
@clarra - nici eu nu pricep prea bine care-i scopul, dar există; şi da, mă cam calcă pe ficaţi:))
RăspundețiȘtergerese stie, nu-i o noutate =))))
RăspundețiȘtergere@Black Angel - oo, da, ştiu asta; simţeam nevoia s-o subliniez:)))
RăspundețiȘtergere