Montignac, răsuceşte-te!

Trecute sunt zilele de Crăciun, trecut e Revelionul. Da, se apropie Paştele - habar n-am când, da' în mod sigur tre' să se apropie - aşa că e timpul potrivit, cel mai bun moment, secunda ideală pentru a pune de-o dietă. În mod organizat, cu plan bine pus la punct, cu foaie, hârtie şi pix, cu întăriri şi majorete, cu pampoane şi imn, mă rog, toate chestiile alea care cică definesc o dietă clasa-ntâi.

Recunosc cu lăbuţa pe inimă că o dietă d'aia de scrie la carte n-am ţinut în viaţa mea. Da, mi-au dat odată, demult, ficaţii semne că ar vrea regim light; le-am respectat dorinţa pe moment. Acum, la cât de mulţi îi calcă, nu mai au nevoie de nimic decât de câte o sesiune de anger management din când în când. În rest... nu-mi bag capul în borcanul cu untură, nu ţin caltaboşul în stânga şi toba în dreapta, n-am vise gastronomice cu porcul şi, de cele mai multe ori, uit să mănânc; recuperez în zilele următoare, iar uit, mă rog, chestii d'astea perfect normale pentru un regim de viaţă "sănătos".

Dar nu despre ce nu mănânc eu va fi vorba azi. Azi va fi special despre diete externe. Nu, nu mă cred Montignac, da' cred că s-ar răsuci în mormânt, pentru că se întâmplă în felul următor:

Mami şi buni te-au îmbuibat, pe pricipiul că obrăjorii bucălaţi şi roziori sunt semn de sănătate, prosperitate, fericire. Nu te-a deranjat chestia asta, ba chiar raita prin frigider a fost sportul tău favorit. A fost, zic? Este. Dacă ar fi după tine, l-ai transforma în sport naţional, ba chiar l-ai introduce la olimpiadă. Ei, şi-ai ajuns tu la o anumită vârstă; una la care nu mai poţi spune că sunt drăgălaşi colăceii, la care te enervezi cumplit că nu, nu te-ncape S-ul ăla şi altă mărime nu se fabrică, ba chiar la vârsta la care ai lua de picioare fiecare grisină care încape-n S şi-ai da cu ea sistematic de perete. Şi iei decizia de a ţine dietă. E o decizie constantă. Constantă, adică te ţine toată viaţa. Nu, nu dieta, decizia.

De ce nu dieta? Pentru că în calendar au fost puse numeroase evenimente, parcă special create pentru a-ţi pune beţe-n roate. Sărbători, sfinţi, zile de naştere, toate datele alea se ţin de mânuţe şi dansează psihotic, numai şi numai pentru a te face să deviezi de la dietă. Da' ce-i aia dietă, până la urmă? Păi, e simplu: două, trei săptămâni, hai fie, o lună jumate, treacă de la mine, că-s generoasă azi, în care mănânci piept de pui la grătar şi legume fierte. Mmmmm... delicios; să te lingi pe buze şi altceva nimic... Ei, problema e că restul lumii n-are pic de respect pentru încercarea ta glorioasă şi pentru voinţa ta neclintită, şi mănâncă tot felul de chestii; pizza fierbinte, cu caşcavalul care se întinde câte doi metri, sărmăluţe delicioase care se topesc în gură, tochitură şi fripturele, chestii cu maioneză, chestii cu sos, şi paste, şi minunăţii care-ţi stimulează preacinstitul stomac numai cât te gândeşti la ele; papilele gustative, nu mai vorbesc, deja e potop... Da, bucurii şi fericiri culinare, bombe calorice.

Ei, şi dacă vezi tu că-n câteva zile n-ai ajuns-o pe Kate Moss, concluzi că totul e în van, şi reiei sportul cu frigiderul. Păi, stai aşa, că nu-i chiar aşa... Din câte ştiu eu, de slăbit nu slăbeşti peste noapte. Şi mai ales nu când ai muncă, frate, nu jucărie. Nu vorbim de 5 kile puse pe ici pe colo. Vorbim de ditai cantitatea. Da' hai să zicem că dieta a fost alegerea ta, renunţatul la ea aidoma.

Ce mă calcă pe ficaţi e aşa: "toată viaţa am ţinut-o din dietă-n dietă, şi nimic nu merge!" Staaaai, că nu-i chiar aşa. Păi dacă bagi dietă o lună, dup-aia bagi dieta de unde-ai scos-o şi ai liber la mâncare, dup-aia reiei dieta şi aşa mai departe, cum numele tuturor sfinţilor să vezi rezultate? Şi da, replica e spusă pe un ton victimizat, martirizat, beatificat şi sanctificat de-a dreptul. Cu o figură chinuită, cu ideea aia fie-vă milă de mine şi admiraţi-mă în acelaşi timp, am încercat, e muncă de Sisif. Sânge pe pereţi! Spun "NU!" Nu pic pentru nici un puppy face, nu mi-e milă de nici o încercare eşuată, nu simt decât că mă intrigi: păi, îmi povesteşti cam ce mănânci într-o zi şi pe bune că ar fi de ajuns să saturi o ţărişoară din Africa; pentru că altfel s-ar putea să te anemiezi, să nu mai ai putere, să te simţi slăbită, şi ar trebui să te compătimesc? La regim cu tine; la abdomene, la alergat în jurul oraşului, la fructe şi legume, nu recidivă la răcituri şi salată de vinete cu 2 pâini odată. Şi nu pentru o lună; ia încearcă măcar un an. A, da, şi fără furişat în toi de noapte la baxul de ciocolată; dacă alţii nu te văd, nu înseamnă că nu se depune. Şi dacă nici aşa nu merge, atunci te voi crede că ai încercat. Până atunci, vinzi castraveţi grădinarului. Şi nu ţine niciodată.

Dar da, e perioada cea mai frumoasă a anului: a dietelor pe bandă rulantă, a hotărârilor luate pentru că, de, e în trend să-ncerci să slăbeşti, deja e tradiţie şi nu poţi încălca tradiţia, nu? Tunete şi fulgere! Ia vezi, dacă încalci cutuma şi anul ăsta chiar te ţii de dietă, nu e posibil să creezi un antecedent? Astea-s bune oriunde, nu numai la drept...

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!