Căşti? Căşti zic. Alea de sunt cu mine şi când merg pe stradă. Adică, dacă sunteţi în spatele meu, strigaţi şi nu răspund, în mod clar n-aud. Pentru că e muzică, şi e tare, şi nu-mi aud nici gândurile, darămite vocile exterioare. Bine, recunosc, există şi cazuri în care muzica nu e pornită, da' pe bune că tot nu răspund. Din obişnuinţă.
Daaaar, deviez de la subiect. Deci, ieri. Ajung lejer la serviciu, nu intru bine pe uşă, că o colegă cu care n-am prea multe tangenţe mă anunţă triumfătoare, jubilând de-a dreptul; şi da, dacă stau să mă gândesc bine, chiar avea şi o anume strălucire. Un fel de aură exterioară, o lumină puţin ciudată, de parc-ar fi înghiţit o lanternă aprinsă... Daaar, mă anunţă triumfătoare: Irina rămâne la Irinel! Inutil să spun că sprânceana mea s-a ridicat instantaneu. O ridicare semi-mirată, semi cemispuimie, semi cineeirinaderămânelairinel, semi decevorbeşticuminecolegacucarenampreamultetangenţe. Cred că-s prea multe semi-uri, da' am o scuză: am făcut matematica în franceză, şi doar până-ntr-a 11-a, deci long, long, long time ago.
Îmi aşez regulamentar geanta la un oareşcare comp, îmi netezesc coafura deranjată vizibil de vânt, şi dau să ajung la o cafea. Presupun că acea colegăcucarenampreamultetangenţe a crezut că n-am fost atentă. Aşa că repetă: Ai auzit? Irina rămâne la Irinel! Decisă să rezolv o dată pentru totdeauna misterul şi zarva şi hărmălaia, normal că-ntreb cine-i Irina, cine-i Irinel şi cu ce mă afectează pe mine tărăşenia cu pricina...
Buuun, şi-am aflat eu, pe lângă faptul că nu-s deloc la curent cu ce se întâmplă în lumea mondenă, că a fost divorţ în casa Columbeanu şi că moştenitoarea rămâne la tată. Presupun că ştiaţi asta de mult; adică, nu-i o noutate. Da' pentru mine a fost; da' a fost o noutate băgată pe gât, pentru că tre' să spun cu lăbuţa pe inimă că NU MĂ IN-TE-RE-SEA-ZĂ!!! Nici cine cu cine e, nici cine de cine se desparte, nici cine cu cine se combină în detrimentul cui. Viaţa mea, oricât de dezlânată ar părea unora, e formată exclusiv din ce mi se întâmplă mie şi persoanelor la care ţin. Nu stau cu moaca lipită de televizor ca să văd care şi cum, nu fac şuete cu cine prind doar pentru a discuta ce-a putut să facă cutare, sau cât de reale/ireale sunt reality show-urile de la noi, sau ce cutremur ne aşteaptă peste 1 lună, şi cum e posibil să murim cu toţii, pentru că se vor prăbuşi clădirile. Şi, cu riscul de a mă repeta, puţin îmi pasă de viaţa personală a vedetelor de carton. Când voi fi împărţit măcar 2 cafenele cu persoana cu pricina, când voi fi ajuns la stadiul în care s-o sun să-i spun "la mulţi ani", când îmi va fi trecând măcar prin gând să-i fac un cadou de ziua ei, de-abia atunci o să mă intereseze - poate - şi restul vieţii ei. Până atunci... nu mă atinge, nu mă afectează, nu mă "concernează".
Ei, da' cică nu e chiar aşa. Că trebuie să te intereseze, şi dacă nu te interesează eşti prins, legat de scaun şi hrănit cu polonicul, pentru că da, pentru ei contează. E important, vital, de-a dreptul antrenant. Pe bune? Să mori tu? Zi zău, că altfel nu te cred. De ce m-ar interesa ce face cutare? Îi dau de mâncare? Îmi dă de mâncare? Suntem legaţi prin cordonul ombilical şi aflu de-abia acu'? Sânge pe pereţi!
În ordinea asta de idei, nu pot să nu mă întreb două chestii:
1. persoanele de se hrănesc cu viaţa altora au viaţă personală, sau practică sportul ăsta in absentia? Adică, e atât de interesant să te alimentezi cu frânturi din ceea ce trăiesc alţii, în loc să faci ceva? Nu ştiu... stai în cap, apucă-te de yoga, taie frunze la câini. Dacă asta nu merge, ok, alimentează-te, da' nu trăi pentru asta. Adică, păstrează pentru tine, nu-mi face mie capul calendar cu ceea ce reprezintă mărunţişurile tale, trăite de alţii, doar pentru că ai impresia că toţi sunt aidoma ţie...
2. persoanele care devin hrana altora; da, ok, ştiu, publicitatea e publicitate, persoană publică înseamnă să ţi se ştie şi numărul de perechi de şosete din sertar, da' pe bune că mă îndoiesc de faptul că n-ar prefera ca măcar o oră-n zi să fie doar a lor. Fără să discute tot mapamondul că au reuşit să iasă din casă cu o scamă pe haină. Una singură, departe de rechini. Bineînţeles că asta nu se întâmplă...
Şi da, inutil să menţionez că ăsta a fost subiectul de discuţie toată ziua de ieri. Cum de nu a rămas copilul la mamă, ce tare tre' să sufere, cât de greu e să treci printr-un divorţ, cât chin, câte lacrimi, câtă durere! Şi numai feţe afectate, de parcă 1. discuţiile ar fi schimbat ceva; 2. li s-ar fi întâmplat lor povestea cu pricina; 3. le-ar fi cerut cineva părerea; 4. ar fi fost psihologii de serviciu, însărcinaţi să analizeze impactul socio-cultural al despărţirii unui plod de mamă, şi ce fel va creşte fără o figură feminină în preajmă.
Ghici ce! Poţi vorbi până rămâi fără cuvinte, cei a căror viaţă le analizezi habar n-au de existenţa ta. Şi, cel mai probabil, nici nu vor afla vreodată. Aşa că pentru ce? De ce să-mi stresezi mie neuronii care încearcă o cale de scăpare de, da, povestirea şi patosul tău? Povesteşte cuiva căruia îi pasă, dacă tot mori de grija altuia...
Pân' la următorii nervi, la bună vedere!
tot barfe sunt si astea =)))omul tre sa isi ocupe timpul cu ceva!
RăspundețiȘtergere:)))ooo,daaa,a meritat așteptarea!:P ca de obicei;)
RăspundețiȘtergereși deci irina a rămas cu irinel...aham...bine c-am aflat, altfel sigur nu puteam dormi la noapte:D cred că de asta n-am dormit ieri, că nu aflasem încă cea mai importantă știre a vieții mele=))))
P.S. mai strălucea și azi colega ta, sau i se terminaseră deja bateriile de la lanternă?=)))
Esti o fericita daca ai aflat abia astazi.De cand aud eu comentarii la muritorii de foame,despre treaba asta...
RăspundețiȘtergereMi se întâmplă și mie să aud tot felul de nume... de la oameni de la care am pretenții... nu pot, dar pur și simplu nu pot să înțeleg. că îi interesează viața altora în asemenea hal, poate tolerez *wink, wink*, dar să chinuie și pe alții cu asta, e peste capacitatea mea.
RăspundețiȘtergereaaa, și când mai văd fețe uimite, sau chiar revoltate că nu știu despre cine vorbesc ei... dar să nu ne enervăm, e prea 1 martie pentru așa ceva :):):)
@Castiel - înţeleg, da' de ce să-l ocupe şi pe al meu???:)))
RăspundețiȘtergere@Inache - vezi? noroc de colega mea, altminteri ai fi fost condamnată la veşnice insomnii:)))
RăspundețiȘtergereP.S. - hmm...azi n-am văzut-o; cred că i s-au terminat bateriile=))))
@Fetita Junglei13 - or mai fi spus ei şi înainte, da' pe bune că nu i-am auzit:)))
RăspundețiȘtergere@IOana - exact! pasiunile de genul ăsta ar trebui împărtăşite doar între alţi pasionaţi de aceleaşi chestii:-??
RăspundețiȘtergereha! deja e 2 martie:P
păi... și mai bine decât 1. happy spring și alte chestii :-)
RăspundețiȘtergere@IOana - e întuneric, e frig, unde-i happy spring-ul???
RăspundețiȘtergereaştept măcar 10 grade peste zero ca să zic că e primăvară:P
în suflet, ofcors!! :P
RăspundețiȘtergeredaaa...să fie de-a pururea binecuvântată și slăvit să-i fie numele...amin!=)))
RăspundețiȘtergeresărăcuța...n-ai vazut-o azi pentru că probabil era la încărcat, cu deștele-n vreo priză și cu ochii în TV-u...=)))
dap...din pacate putem folosi acest fenomen ca masura a foamei de existentza si a lashitatzii ce ii opreshte la fiecare impuls de a-shi trai propria viatza, aparandu-shi cu ghearele zabrelele propriilor inchisori... comment-u' meu fu ceva mai lung dar shtersei tot... la ora asta NU AM CUM sa fiu coerent...
RăspundețiȘtergereP.S. - apasa butonul de postare, stinse tigara cascand shi intinzandu-se monstruos, se ridica cu o simulata fortzare shi se indrepta spre dormitor fredonand ushor o melodie veche veche dar adaptata actualitatzii - irinel baiet dejteeeeept... se-mbraca locotineeeeeeeent maaaaaai...
P.P.S. - :P
@IOana - suflet? n-avem, încercaţi mai târziu:)))
RăspundețiȘtergere@Inache - aşa, aşa:))
RăspundețiȘtergerehmm...pe lângă prize nu m-am uitat, ce-i drept=))
@deus_pax - există tratament, să le treacă? întreb şi eu...
RăspundețiȘtergereP.S. - :))) melodie în ton cu stingerea ce-ai anunţat-o:))
P.P.S. - :P
ah, ce scăpare, să știi că acolo era:)))și o să vină mâine cu noile semi știrifărădecarenupoțitrăi:)))
RăspundețiȘtergereda' uite că ți le zic io acu' ca să te dai rotundă mâine că le știi deja:D cică irinel nu-i de fapt tatăl irinei,ci vărul de-al doilea al cumnatului fratelui soacrei surorii monicăi... iar aceasta din urmă, respectiv monica, viitoare fostă columbeanu, se marită în secret cu ET imediat ce-i ies actele de divorț, de unde le-a băgat cu puțin timp în urmă...=)))))))
@Inache - oo, da, ce bucurie:)))
RăspundețiȘtergere:o cuuum???? ET nu e de fapt femeie şi-l vrea pe irinel? ce dezamăgire=)))
beeii, asta era încă secret, asta-i știrea bombă de săptămâna viitoare:))) si tu o zici așa, în gura mare:)) de fapt ET e androgin și-i vrea pe amândoi=)))
RăspundețiȘtergere@Inache - nee, ştirea bombă o să fie despre Harry Potter care se alătură pensionarilor la proteste=)))
RăspundețiȘtergerese alătură și pensionarilor care așteaptă, la -10 grade, să ia ziaru' moacă?=)))
RăspundețiȘtergere@Inache - nee, ăla cred că e Captain Planet:)))
RăspundețiȘtergere