Aşa grăit-a Guru-ul - p. 2

Să nu dai nici cel mai mic semn de slăbiciune. Dacă ai făcut greşeala asta, eşti mâncat. Orice sau orice ai fi. Crapă fierea-n tine? La propriu, adică? Nu, nu pune capul pe birou. Mereu va fi cineva în spatele tău, pregătit să bage cuţitul, măcar pentru a se convinge că da, sânge îţi curge prin vene. Ronţăie pastilele, ia-le ca pe bomboane; merită să le vezi faţa oripilată la gândul că da, e amar, da' ghici ce! Tu poţi să faci asta şi ei nu. E nevoie de operaţie? Cât poate să dureze până trece efectul anesteziei? Nu prea mult; câteva ore în cel mai rău caz. Şi dacă a doua zi reuşeşti să te ridici din pat, să mergi pe propriile-ţi picioare şi să te miri că alţii folosesc încă targa, mai ai o scăpare. Te rupe? Nu există. Taci, strânge din dinţi, bagă-ţi unghiile-n carne; dacă nu se vede, înseamnă că mai trăieşti încă. Şi că poţi supravieţui în continuare.

Am crescut sub falsa impresie că doar cei tari merg mai departe. Că doar cei care nu-şi calcă cuvântul se pot privi în oglindă. Că unul singur poate schimba lumea. Că dacă ţii capul sus nimic altceva nu mai contează. Mi-a fost demonstrat contrariul, şi totuşi continui să cred.

Continui să ştiu că unei femei trebuie să-i deschizi uşa, să-i dai mâna când coboară din maşină, să-i duci cărţile. Să nu-i umbli în poşetă, să-i duci dacă nu flori, măcar ciocolată şi, în acelaşi timp, s-o laşi să vadă dacă ţi-a scăzut febra, pentru că aşa se simte mai liniştită. Dar că febra e semn de slăbiciune, şi mai bine o eviţi sau o ascunzi cât poţi de bine.

Dacă primeşti o palmă, degeaba întorci şi celălalt obraz. Nu vei face decât să ai două semne în loc de unul. Şi nu, cel mai deştept nu cedează primul; se retrage cât e în avantaj, pentru a te zdrobi când te aştepţi mai puţin. Dar e mai uşor să ai pregătite vorbe pacifiste şi scuze pentru laşitate, decât să te rişti şi să ieşi cam mototolit, da' cu obrazul nepătat...

Să râzi chiar dacă ai bocancul adânc înfipt în ficat şi sângele de pe pereţi să nu fie al tău. Să nu-i laşi să te ghicească; nici dacă plângi, nici dacă râzi. Pentru că asta contravine punctului iniţial. Iar dacă te-au ghicit, eşti, da, mâncat. Dar să ştie că sub ceea ce văd poate fi - atenţie, clişeu - cel mai frumos vis sau cel mai groaznic coşmar. Pentru fiecare altceva, pentru fiecare ceea ce merită.

Şi nu, nu e continuare la decalog. E doar o altă sprânceană ridicată; fără nici un motiv evident, doar pentru că.

Pân' la următoarea, la bună vedere!