Ghid feminin

Cine spune că a reuşit să cunoască femeile ca pe propria palmă ori se înşeală amarnic, ori are o impresie mult prea simplificată despre ceea ce "cunoscut" înseamnă. Pentru că, ghici ce, ăl de-a zis că femeile sunt complicate a făcut cea mai generalorealoadevărată afirmaţie posibilă; şi-a scăpat basma curată pentru că nici n-a trebuit să se explice, nici să facă o oareşcare listă cu de ce-uri.

Şi nici n-o să amintesc de fazele alea în care întrebi "ce ai? eşti supărată?" ţi se răspunde "nu" dar, de fapt, e un vulcan pe cale să explodeze. Nici despre situaţiile în care spune ceva şi tu trebuie să înţelegi exact opusul, dar chiar trebuie să mergi până acolo, sau de data asta chiar spune ce gândeşte? Nici despre părţile în care vrea, da' nu ştie ce vrea, aşa că preferă să nu se hotărască, da' tre' să ştii tu clar şi fără urmă de îndoială ceea ce vrea şi, eventual, să-i aduci pe tavă. Neee, astea-s chestii prea complicate pentru o simplă marţi. Azi va fi aşa, ceva mai lejer...

În primul rând, dacă sunt în grup, în public, se vor duce clar câte două la baie. Nuuuu, în nici un caz nu le e frică de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă le-ar acosta vreun Bluto, niţel alcoolizat şi cu chef de vorbă/lipeală. Pentru situaţii de genul ăsta au alte planuri de rezervă: toculeţul cui adânc înfipt în piciorul mastodontului, vreun spray expirat de secole păstrat cu sfinţenie pentru exact situaţii de genul ăsta, cursurile de canto unde au învăţat să ţipe până se sparg geamurile, mă rog, tactici de autoapărare care nu dau greş niciodată.

Şi-atunci de ce se duc mereu în grup la baie? Pentru că, să ne amintim, femeile vorbesc. Mult. Nu, nu e neapărată nevoie să-şi reîmprospăteze machiajul, nici măcar n-au chef să se pudreze sau să ia o pauză de conversaţie în jurul mesei. Departe de ele gândul. Vor pur şi simplu să facă schimb de impresii. Să-şi dea cu părerea, să mai pună puţin ţara la cale, să stabilească un plan de bătaie, să despice firul în patru. Să râdă nestingherite de figura lu' ăla de la masa alăturată, să povestească ce şi-au adus aminte în legătură cu nu ştiu ce spus de nu ştiu care, mă rog, o groază de subiecte doar de ele ştiute şi înţelese complet. Deci, data viitoare când o să vezi că se ridică de lângă tine, îşi ia prietena de toartă şi se duce "să-şi pudreze nasul", fii sigur că ori îţi stă părul ciudat, ori ai spus cine ştie ce inepţie, ori da, ai salată între dinţi.

De ce îşi iau mereu poşetuţa după ele şi, mai ales, ce au în poşetuţa aia? Nu-ţi face iluzii, chiar dacă sus-numitul accesoriu e aproape la fel de mare cât portofelul tău, în mod sigur există acolo aşa: farduri (o paletă diversificată de farduri, mai bine zis), pensuliţe, şerveţele, briceag multifuncţional, telefon/mp3 player/reportofon/aparat foto, maieu pentru cazul în care li se face cald/frig, pastile (toată farmacia pentru că, de, nu se ştie niciodată când te apucă durerea de cap, de exemplu), cremă de mâini/faţă, o lopată - aia nu ştiu pentru ce, dar mereu poate fi utilă -, başca multe alte chestii care, la primă vedere ar putea părea nefolositoare dar, frate, cum te salvează din situaţii care par de nerezolvat...

Deci poşetuţa e mereu lângă ele, de parcă ar fi lipită de mâna proprie şi personală. Nu, nu e indicat să te oferi să i-o duci tu; se va transforma. Probabil nu s-ar gândi că îţi poate trece prin cap să te uiţi în ea, dar să-ncerci să dezlipeşti o femeie de poşetuţa ei e ca şi cum ai încerca să iei puiul de tigru de lângă tigroaica mamă; aia din sălbăticie, nu alea de le vezi îmblânzite şi torcăitoare pe Discovery. Nu încerca aşa ceva fără echipamentul de protecţie corespunzător; nu şi dacă ţii la viaţa ta câtuşi de puţin.

Şi ar mai fi aşa: de ce se extaziază toate la unison când văd un copil? Să ne înţelegem că aici depinde de preferinţe: unele pică-n limbă când văd un copil uman, altele când văd un copil de pisică, de căţel, de elefant. Orice rasă, numai mic să fie. Sunt cu ochii în inimioare, ar vrea să-l ia, să-l strângă-n braţe tare, tare de tot, până aproape să rămână bietul fără răsuflare, să-l giugiulească şi să-l pupe. Evident că ideea nu rămâne doar la stadiul de plan; chiar îl pun şi-n aplicare.
De ce dacă le inviţi la cumpărături mai greu găseşti una care să facă mofturi? E cheia care deschide cele mai neaşteptate uşi; şi chiar dacă n-au chior în buzunar, tot vor fi extaziate la ideea de a alerga prin magazine. Şi dacă vor neapărat ceva, păi clar se vor amaneta şi-l vor avea.
Nu vor spune niciodată pas la o şuetă; chit că e de 10 minute sau durează zile-ntregi. Dacă sunt deprimate, fiecare lovesong o să li se pară special scris pentru ele; aşa, ca o dedicaţie divină. Şi vor încerca să tragă învăţăminte din versurile cu pricina, şi vor ofta albastre pentru că da, ştiu ce înseamnă, been there, done that. Dacă se simt bine, atunci să fie Whiskey in the jar!

Şi da, lista poate continua liniştită. Mă opresc aici, înainte de a da prea mult din casă. Nu de alta, da' nu vreau să fiu linşată pentru dezvăluire totală de secrete.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!