Dă colţu' ierbii

Buey, şi-a venit primăvara. Am aşteptat-o, am rugat-o să vină, bine, recunosc, undeva imediat după Crăciun aş fi preferat să fie direct primăvară, dar asta e deja altă parte a problemei. Am făcut incantaţii, cu degetele sloi şi cu urechile bocnă. Mi-a îngheţat moaca, presupun că dacă mă împingea cineva mai tare m-aş fi spart în mii şi milioane de cioburi, mă rog, m-am simţit aidoma lui Kai, într-o lume de gheaţă. Partea fizică, bineînţeles. Dacă în toiul nopţii s-a întâmplat să vedeţi pe cineva alergând ciudat în jurul cazanului şi bolborosind cuvinte de neînţeles, eu eram, împlorând căldura să vină. Ei, şi uite că rugile mi-au fost ascultate. E cald, e soare, e tot ce-ţi poţi dori de la martie.

Şi-n ordinea asta de idei, a doua zi după ce s-a încălzit, ghici ce! Ce am luat, adică. O răceală... Aham, una din aia veritabilă, cu febră, şi strănut, şi tot felul de alte semne care ar trebui să avertizeze restul lumii "be afraid!" Să ne înţelegem: de-a lungul iernii, cât a fost frig, şi cumplit de frig, cât au fost concedii medicale şi vânzări record la medicamente antigripă, am fost aşaaa... cum să zic? Câte un paracetamol ici şi colo, mai tuşeşte puţin, mai pune o pătură deasupra şi cam atât. Ei, nu, frate, că acu' s-a gândit bine, bine de tot şi m-a pălit cu artileria grea. Nu, nu mă plâng. Prefer să fiu răcită da' să fie cald, aşa că îndur cu stoicism o răceală pe cinste; orice pentru căldură.

O parte bună a acestui anotimp ar fi că s-a lungit perioada de lumină. Asta, din punctul meu de vedere, înseamnă program prelungit la ochelarii de soare. Adică, pot sta lejer cu ei pe nas şi la 6 seara, fără să risc să mă-mpiedic şi să-mi rup gâtul în cine ştie ce groapă pusă strategic în faţa ochelarilor mei. Şi da, ştiu, replicile sunt multe şi deloc diversificate - să ne aducem aminte de "o porţie de soare" şi "vai, da' ce soare e" - da' pe bune că nu-mi pasă. Adică, deja au ajuns să fie ca bâzâitul ăla enervant al unei muşte; şi da, am impulsul de a face plici! cu paleta de muşte, da' mă calmez rapid şi trec mai departe. Unii nu merită nici măcar pliciul...

Că tot veni vorba de muşte şi gângănii enervante, tre' să mărturisesc, cu lăbuţa dusă sfios la inimă că, în momentul în care tânjeam după primăvară, o singură chestie n-am luat în calcul: că oraşul se va anima instantaneu. Toată lumea iese din vizuini, toţi vor o bucată de soare şi o plimbare, cât mai lentă, cât mai lungită, cât mai stresantă.

Am ieşit ieri. Frate, nu mai aveai unde arunca un ac. Mulţi, da' mulţi de tot, cu căţel, cu purcel, cu copil; cu glume-n program, cu oprit din doi în doi paşi şi căscat gura, cu toate chestiile care pe mine, una, mă calcă indubitabil şi iremediabil pe ficaţi. Şi mă-ntreb unde au stat ascunşi toată iarna, că nu i-am văzut? Deja mă obişnuisem cu gândul că populaţia oraşului e undeva la câteva zeci de oameni. Ei, dezamăgire totală; sunt mult mai mulţi. Şi se-ngrămădesc, şi se bulucesc, şi se-mping, şi vor loc, şi vorbesc tare; atât de tare că mp3 player-ul meu nu-i mai acoperă. Asta e grav. E de rău, adică. Şi toţi vor să meargă pe jos, nici vorbă să ia autobuzul, taxiul, sau măcar avionul. Neee, vor să se plimbe, să-şi umple plămânii cu aerul primăvăratic, să se destindă şi să se dezmorţească.

Nimic ieşit din comun, aţi fi tentaţi să spuneţi. Ce-i rău în faptul că vor să se bucure de primăvară aidoma mie? Spun eu ce-i rău: nu-i vorba că ies şi ei, ca gândăceii, să se bucure de soare. Asta e perfect normal. Da' vezi tu, că ieşitul ăla nu e complet fără campionatul de spart seminţe; fără ăla de care scuipă mai departe; fără ăla de replici insipide, incolore şi inodore; fără macho de mârlea; fără toate chestiile care mă fac să-i vizualizez direct în cuşti, la zoo, pentru că până şi maimuţele-s mai civilizate decât mulţi dintre ei.

Una peste alta, zic aşa: m-a uns pe suflet că s-a încălzit. Acu' aştept alea 48 de grade la umbră, să mă pot bucura de vară nestingherită de nimeni. La 48 de grade, gândăceii nu se mai încumetă să iasă, deci va fi aceeaşi atmosferă pustie de iarnă, doar că eu mă voi simţi în largul meu. Să fie caniculă!

Pân' la următoarea veste bună, la bună vedere!