I wear my sunglasses at night...

Nu, nu mai este vară. Nu, în nici un caz nu mai este nici cald, nici prea mult soare. Nu, în nici un caz n-o să mă vedeţi pe vremea asta pe plajă, tremurând artistic pe-un prosop, în costum de baie. Şi totuşi o să am mereu la mine ochelarii "de soare". Chit că cei mai mulţi deja i-au ascuns prin cutiile cu "accesorii de vară".

Inutil să spun că cea mai des auzită replică în ultimele zile a fost "mamă, da' ce soare-i afară!", urmată îndeaproape de "o porţie de soare, vă rog!". De după rama ochelarilor, sprânceana mi se ridică aproape indignată. Adică, care-i faza? Dacă nu mai e vară, gata, nu mai am voie să port ochelari de soare? E ciudat aşa, să vezi pe cineva îmbrăcat tomnatic şi cu ochelarii pe nas, nu? E de-a dreptul ieşit din comun să nu fi renunţat la ei, nu-i aşa? E indecent, e stresant, e dureros şi pe nervi călcător, nu? Da' de ce? Adică, cu ce te afectează pe tine, vajnic păstrător al tradiţiei, faptul că eu stau cu ochelarii pe nas? Cu ce te atinge? Nu-ţi dă voie să dormi noaptea acest amănunt? Nici dacă-mi luam costumul de clovn şi mergeam cu el pe stradă nu ştiu dacă te-ar fi afectat cu ceva, darămite faptul că nu renunţ nici în ruptul capului la accesoriul meu propriu şi personal.

Şi-atunci care-i faza? Nu ştiu să existe vreo lege care să spună că n-ai voie să porţi ochelari de soare decât în cele trei luni de vară. Şi chiar dacă ar fi existat, legile sunt făcute pentru a fi încălcate, deci unde-i problema? Cu riscul de a mă repeta: de ce simţi nevoia imperioasă de a te băga în seamă şi de a sublinia vizibilul fapt că da, poate nu e cel mare soare, şi totuşi eu am ochelari. Ţi-am furat caii de la bicicletă? Nu. Aş fi observat existenţa ta dacă n-ar fi fost replica aia expirată încă din copilăria mea? Nu. M-am bătut cumva cu tine pe ultima pereche de ochelari şi eu am câştigat, în timp ce tu ai rămas să-ţi plângi în pumni? Nu.

Păi, şi dacă nici una din variantele de mai sus nu e valabilă, cu ce te "agresează" outfit-ul meu? Observă, şi treci mai departe. Ba chiar poveşteşte-le amicilor, la o pungă de seminţe-n scara blocului, c-ai văzut o nebună cu ochelarii pe nas în timp ce afară stătea să plouă. Da' pe mine lasă-mă-n pace; nu cred că i-am uitat din întâmplare pe nas şi am nevoie să mi se atragă atenţia ce gafă monsruoasă am fost în stare să fac. Şi nu, în nici un caz nu-i voi da jos doar pentru că nu se pupă cu accepţiunea ta vis-a-vis de cum ar trebui să ieşi toamna pe stradă.

Îmi port ochelarii din comoditate. Lumina excesivă mă supără, şi-n plus mă "acoperă". Nu trebuie să salut pe nimeni dacă nu vreau, există mari şanse să nu fiu recunoscută, mă camuflează şi-mi dau o stare de relaxare totală. Başca protecţie UV care, contrar ideii generale, îşi fac simţită prezenţa în orice anotimp.

Nu am nevoie de-un motiv pentru a-i purta; n-am nevoie de-un anotimp care să-i justifice; n-am nevoie de păreri experte care să facă mişto doar pentru că - din nou - nu pricep. Şi dacă vreau să port ochelari de soare şi noaptea, pe bune c-o să-i port. Doar aşa, să crape fierea-n tine că eu pot şi tu nu.