Egalitate, dar nu pentru căţei

Vreau ca, de acum înainte, sărutatul pe stradă să fie interzis. Şi sărutatul în locuri publice. Ba chiar şi sărutatul cu lumina aprinsă. Să fie interzis, frate, prin lege. Adică, dacă te-a prins, te-a ars. Amendă? Ce amendă? Direct închisoare pentru tulburarea liniştii publice. Şi numai pe întuneric să fie permis, cu toate uşile şi geamurile bine închise, cu cât mai puţin zgomot, eventual doar sub pătură. Sub pătură? Ce zic eu sub pătură? Să se facă dulapuri speciale pentru asemenea activităţi obscene. Pentru a ne păzi pe noi şi pe micuţele raze de soare care cresc sub ochii noştri de influenţa negativă a sărutului public. Pentru că e un microb; e scabros, e de-a dreptul pur şi simplu. Adică, cum îţi permiţi?

Nu, n-am căzut în cap şi nici nu m-a lovit meteoritul. Doar că dacă societatea iubitoare de dreptate şi cu un spirit justiţiar ieşit din comun s-a trezit că săruturile din faţa basilicii Sagrada Familia au fost obscene şi că ar fi trebuit să se apeleze la forţele de ordine pentru a le arăta lor că aşa ceva nu se poate, şi suntem familişti, şi tradiţionalişti, şi crapă fierea-n noi că persoanele gay nu s-a aşezat în genunchi şi nu şi-au turnat cenuşă-n cap în faţa Papei, mă gândesc eu aşa: totul a pornit de la sărut. Deci, interzicem sărutul. Da'l interzicem pentru toată lumea, ca să nu ne trezim cu procese pe tema discriminării. Corect?

Am sprânceana ridicată în acest moment. Pentru că da, totul a pornit de la Alexiuss, de la care am citit ce-a putut debita un om de televiziune. Şi, pe marginea celor spuse de el, părerea altora care gândesc la fel. Şi mi s-a făcut aşa un fel de silă, amestecată cu lehamite. Ne dăm rotunzi că suntem deschişi la minte, că vrem libertate, că îmbrăţişăm întru totul "nu cenzura". Da' dacă toate chestiile astea s-ar putea aplica doar pe propria persoană, ar fi perfect. Sau doar în grupuleţul ăla strâmt, care încă mai crede că Dumnezeu a făcut bărbatul şi femeia, şi mai era şi-un pom pe-acolo, şi-un şarpe, şi s-a-ntâmplat aşa ca Dumnezeu să-i dea bărbatului drepturi depline asupra femeii, ba chiar puterea de a-i mai da şi-o scatoalcă din când în când, şi au trăit ei aşa fericiţi, cu femeia pe post de fabrică de copii, până când au populat pământul, şi e aşa, un fel de poveste care e adevărată, deci ia tu, bunule creştin, piatra şi aruncă-n ăla de crede că dragostea e dragoste, indiferent de sex.

Şi-am auzit că cică faza cu sărutatul cuplurilor gay în faţa Papei a provocat multora scârbă. Că ar fi trebuit să se manifeste la ei acasă. Că, vezi tu, putem să tăiem fără nici o problemă porcul la Crăciun, şi nu avem nimic împotrivă să asistăm la execuţii, da' stomacul ăla atât de firav şi de gingaş nu suportă ideea unui sărut între doi bărbaţi. Că s-au oripilat, mititeii. Că s-au zvârcolit în pat noaptea, că au avut coşmaruri şi au rămas traumatizaţi pe viaţă. Şi, sincer, mă doare doi metri mai în faţă. Dacă eşti atât de bine închis în cutia aia, n-are decât să ţi se facă rău toată viaţa. Pentru că eu, sincer n-am auzit persoană gay care să spună că i se face rău când vede cupluri hetero sărutându-se. Şi nici nu am auzit pe nimeni cerând ca expunerea publică a sentimentelor să fie banată. Da', cum să zic, poate că unii trebuie să le-nţeleagă pe toate pentru că au fost acolo. Şi ştiu cum e să n-ai voie. Aşa că, dacă asta e soluţia, păi să interzicem pentru toată lumea, poate atunci bunii creştini vor pricepe cum e să vrei şi să nu poţi, pentru că nu e voie, sau pentru că se uită lumea câş la tine, sau pentru că rişti să ţi-o iei nasol de la capete pătrate.

Şi-nc-o chestie: majoritatea bărbaţilor straight au beculeţele aprinse în momentul în care văd două gagici sărutându-se. Aia nu mai e obscen. Nici indecent. Şi nici nu li se face rău. Ba chiar vor mai mult. Dar aceeaşi bărbaţi vor fi primii care vor strânge din pumni când vor auzi de bărbaţi gay; sau de legalizarea căstoriei, sau de drepturi egale din toate punctele de vedere. Asta oare nu-i ipocrizie?

O zi. O singură zi-mi doresc ca fiecare persoană care s-a gândit să arunce cu noroi într-o persoană gay, oricare ar fi fost momentul sau motivul, să trăiască în pielea respectivei persoane. Să vadă cum e să n-ai voie. Şi dacă după ziua aia are aceleaşi convingeri, şi-aceleaşi cuvinte, şi-aceleaşi palme de dat, înseamnă că da, crede cu adevărat ceea ce spune. Da' mă-ndoiesc sincer că vor redeveni aceiaşi oameni. Părerea mea.