Frici nepalpabile

Nu m-au speriat niciodată chestiile palpabile. Adică nu, nu m-a dat pe spate monstrul din Predator; nici rechinul din Jaws, şi-n nici un caz peştii mari şi răi din Piranha. Tot ce însemna monstru monstruos şi deosebit de hâd m-a lăsat rece. Nici zombii ăia de mâncau tot ce prindeau, nici măcar criminalii ăia mari, de-şi jupuiau artistic victimele nu m-au impresionat foarte tare.

În schimb tot ce ţinea de supranatural m-a făcut să-mi ţin respiraţia; inima-mi zvâcnea-n urechi, dacă ascultai cu atenţie nu cred că se auzea nici "pâs", pentru că trebuia să văd ce iese de sub pat, ce-i cu ceaţa aia constantă, cum se moare pentru că te-a sărit moartea o dată.

Ştiu, unii ar ridica din umeri şi-ar spune atotştiutori că nu există. Că nu există nici o putere care să facă o cană să se mişte singură, că spiritele nu se plimbă printre noi ca pe bulevard, că întunericul nu e decât ce vine după zi, în nici un caz nu poate ascunde şi altceva. Mai puţin atotştiutoare, zic "da' dacă?" Dacă din când în când există puncte de intersecţie? Dacă anumite chestii pot fi simţite? Dacă din când în când imposibilul devine posibil?

Da, am încetat să mă mai uit sub pat după cine ştie ce spectru care m-ar fi aşteptat ghemuit să adorm şi apoi m-ar fi muşcat de picioare; da' asta nu înseamnă că aş merge la miez de noapte prin cimitir.

Şi mai e o chestie: de lucrurile palpabile poţi să te fereşti; sau poţi măcar să încerci. Da' să-mi spună şi mie cineva cum te fereşti de o fantomă, de exemplu, care şi-a pus în cap să se joace cu tine? De fugit, n-ai cum, pentru că fuge clar mai repede; de ascuns, nici atâta. Să te baţi cu ea? Te baţi cu aerul. Să-i cedezi teritoriul? Da' dacă s-a ataşat atât de tare de tine încât nu mai vrea să stea decât în preajma ta, atunci ce te faci?

Sună ciudat, ştiu. Revenind la teamă, însă. Nu mi se ridică părul la monştri umani, animali sau hibrizi. Am câştigat, între timp, imunitate şi la poveştile cu tabloul care se mişcă şi pică fără vreun motiv evident; sau m-am obişnuit cu gândul că da, poate chiar există felurite fantomiţe care vin şi pleacă. Dar, în materie de filme, dă-mi să văd The Happening; sau The others; sau The Darkness. Şi-apoi e posibil să mă gândesc de două ori înainte de a stinge lumina...