Prima dată la un laptop

Ce-mi doresc eu de la un laptop? Hmm... Grea întrebare, pentru un posesor tradiţionalist de sistem ce mă aflu. Ca să trec de la sistem la laptop, acesta din urmă ar trebui să-mi ofere măcar cât sistemul, dar să aibă acel extra-special ceva, care să mă determine să spun „da, a fost dragoste la prima vedere”; adică, design.

De ce design? Păi, cum, de ce? Pentru că e prima chestie care-mi sare-n ochi. Poate fi el mega laptop-ul, cu megacaracteristicile tehnice; ca să-l văd, ca să ajung să aud de partea tehnică, trebuie să-mi placă cum arată. Da, ştiu, sună superficial, dar asta e. Şi nu spun că trebuie să fie „frumos”, pentru că frumuseţea e relativă; nu, trebuie doar să aibă ceva care să-l scoată din anonimat. Un detaliu, o nuanţă diferită de veşnicul alb/negru, o floricică, orice. Ceva care să strige „nu’s la fel ca ceilalţi”.

Şi mai e un motiv pentru care design-ul e atât de important pentru mine: ca orice accesoriu personal, cred că şi laptop-ul trebuie să reflecte, într-un fel, personalitatea posesorului. Ei, şi ce ar spune despre mine un laptop cu un design banal? Una din două: ori că banalitatea mă caracterizează, ori că detaliile nu contează pentru mine. Şi nici una din cele două variante nu mi se potriveşte. Deci, designul e important tocmai pentru a evita confuziile.

În ordinea asta de idei, m-a atras un laptop Asus. NX90JQ-YZ072Z, mai exact, pentru că iese din anonimat. Dar nu descrierea lui vreau să o fac acum. O să continui cu lucrurile care mă atrag la un laptop, care m-ar face să-l aleg dintr-o sumedenie de alte laptop-uri.

Primul punct şi cel mai important, am zis deja, designul.
În continuare: diagonală mare, astfel încât să pot urmări cu drag şi spor ce film îmi mai pică în mână. Memorie mare, pentru a nu primi din nou mesajul ăla stresant cu „Your system is low on virtual memory”, care-mi dă bătăi de cap şi care apare atunci când ţi-e lumea mai dragă. Spaţiu de stocare de 250GB cred că mi-ar ajunge fără probleme, pentru a nu mai sta o dată la două zile să constat că nu mai am spaţiu, că trebuie să mai ard un DVD, că nu mai am loc de DVD-uri, că vreau neapărat filmul ăla despre care am auzit că e şmecher, da’ trebuie să mai aştept puţin, până-mi fac curat prin comp, pentru a vedea ce şterg şi ce păstrez. Cu 80Gb din dotare, fac mai des curat prin comp decât prin cameră; adică, aproape zilnic. Şi nu e un sentiment plăcut.

Ce-ar mai fi de spus? Mai nimic, pentru că detalii gen „placă video” şi „placă de bază” mă lasă rece. Atât timp cât îmi oferă lucrurile menţionate mai sus, nu mă mai interesează decât să pornească atunci când îl aprind. Restul e „de umplutură”.

Recapitulând. Pentru mine laptop-ul e în primul rând design; apoi memorie şi spaţiu de stocare. Nu-s nici mare gamer, nici veleităţi de programator n-am. Imagine şi-atât.

P.S. – Super Blog, etapa 37.