Real în Alaska

Eram la Cluj când am aflat de Billa; în Galaţi nu exista încă, deci am făcut ochii mari şi-am intrat. Şi aveau cei de la Billa marca proprie. Clever îi spunea. Şi aveau de toate. Produse alimentare, non-alimentare, mă rog, aţi prins ideea. Şi pentru buzunar de student era o afacere. Că ciocolata nu se ridica la înălţimea aşteptărilor, era una; că dacă-ţi crăpa buzunarul o cumpărai, asta deja e altceva. Şi-am rămas eu cu ideea că „marcă proprie” înseamnă preţ scăzut şi calitate medie.

Când am ajuns în Real, am făcut ochii mari, pentru că – ghici ce? – şi ei aveau mărci proprii. Chestii de toate felurile, culorile, gusturile, cu preţuri mai mici decât „mărcile consacrate”; la produse alimentare cel puţin, calitate medie. Nu, nu extra; adică, să fim serioşi, poate e doar pitic pe creier, da’ nu pot să nu fac diferenţa între îngheţata Tip, de exemplu, şi Nirvana. Nu, nu spun că întotdeauna preţul face diferenţa, dar sunt anumite produse la care chiar se simte.

În ordinea asta de idei – a mărcilor proprii, adică – Realul a lansat o gamă de produse electrocasnice sub brand-ul propriu, Alaska. Şi e vorba, deocamdată, de electrocasnice mici; cafetiere, prăjitoare de pâine, cuptoare cu microunde şi încă vreo câteva categorii, din alea la care fac femeile ochii mari şi bat satisfăcute din pălmiţe.

Evident că am comparat preţurile; Alaska vs firme gen Bosch, Rowenta, Philips. În mod clar preţul e mai mic. E mai mic pentru că e marcă proprie, sau e mai mic pentru că nu au aceeaşi calitate? Ca un neofit în ale uscătoarelor de păr şi ale fiarelor de călcat ce mă aflu, mă gândesc aşa: un fier de călcat e folosit ca să calci cămăşi; dacă te ţine un an, e bine. Zic eu. Cineva care calcă mai des, poate să mă contrazică. Dacă te ţine un an, atunci 50 de roni pe care i-ai băgat în el sunt justificaţi; dacă te ţine mai mult, înseamnă că ieşi în câştig.

Acu’ întrebarea care se pune e în felul următor: îl cumperi pentru anul ăla în care-l vei folosi, sau pentru marca pe care o afişează? Pentru că da, dacă îl cumperi pentru marcă, clar vei lua Philips; dacă-l cumperi pentru utilitate, vei lua Alaska, de exemplu. Nu, nu vreau să intru în detalii despre criză, despre cum bieţii români n-au bani, despre cum vor cumpăra pentru că e mai ieftin. Astea deja sunt argumente expirate. Pentru mine diferenţa se face clar între mărcii; dacă vrei să te umfli în pene la şueta de sâmbătă că ai călcat cerşaful cu Philips, sau calci acelaşi cerşaf fără să faci mare caz pe tema asta.

Am avut ani de zile un casetofon pe care-l chema Eletronica. Bun casetofon; doar că toţi cei care aveau casetofoane şmechere acasă ridicau din sprânceană văzându-l. Că cică nu e trendy să n-ai casetofon „de firmă”. Da’ zic sincer acu’, cât era el de necunoscut, şi-a făcut meseria fără probleme. Şi da, era nasol să-i vezi râzând pe sub mustaţă, da’ pentru mine, dacă-şi îndeplinea meseria, era ok. La fel şi cu Alaska.

Dacă Alaska e oportună? Probabil că da. Adică, după ce-ţi calculezi bugetul, vezi că-ţi mai rămâne şi de-un uscător de păr; ăsta e un lucru bun. Dacă e diferită de alte branduri? Da; în primul rând o cheamă altfel. În al doilea rând, mai adaugă un nume pe lista celor dintre care poţi alege. Asta nu e neapărat un lucru bun, cunoscută fiind incapacitatea femeilor de a se decide între două produse identice. Ţinând cont de faptul că tot despre electrocasnice mici e vorba, zic eu că diferenţa vizibilă e la preţ şi la cantitatea de fiţe pe care vrei s-o expui; şi-atât.

Ce n-am găsit în gama cu pricina şi ar fi fost util? Epilatoare, cântare şi plăci de îndreptat părul. Pentru că, repet, sunt chestii care pe femei le face să-şi rotunjească ochii, să plescăie mulţumite şi să decidă că vor şi ele. Las pe cei preocupaţi cu ale gătitului să găsească restul de minus-uri.

Şi, ca să nu mă mai întind, zic aşa: există lucruri în care chiar merită să investeşti în marcă. Adică, un mp3 player, un televizor sau un laptop. Dar când vine vorba despre chestii mici, despre chestii cărora eu nu le dau mare importanţă, pe care le poţi schimba oricând fără să te gândeşti că te-ai ataşat prea mult de ele, brand-ul e mai puţin important. Adică sunt produse la care poţi aplica fără probleme faza cu „ieftin şi bun”, fără să-ţi mai baţi capul că e de la firmă cu tradiţie, sau începătoare. Părerea mea.

P.S. – Super Blog, etapa 28.