Acte "în regulă"

Dacă-ţi crapă măseaua până la salariu, te-mprumuţi. De la rude, prieteni, amici. Până la salariu, când dai frumuşel înapoi întreaga sumă care ţi-a salvat şi onoarea, şi măseaua. Şi rudele, prietenii, amici, nu se supără; ba chiar sunt atât de darnici că nici măcar nu percep dobândă. Doar nu-s cămătari. Faza asta îţi rezolvă problema imediată.

Dacă vrei ceva mai mult, te duci frumuşel la bancă, iei bon de ordine, stai şi-aştepţi consilierul dedicat, semnezi un maldăr de hârţoage şi, cam într-o săptămână, te vezi mândrul proprietar al unui împrumut cu acte-n regulă.

Bun, asta se întâmplă dacă vrei o bucată de bani pe care salariul tău o suportă. Dacă, în schimb vrei o sumă mai mare sau te-a pălit gândul să te complici cu banca pentru a-ţi lua o casă, se schimbă datele problemei. Pentru că vezi tu, ai nevoie de girant. Nimic ieşit din comun, până aici. Ai voie să fii girat de familie; da' parcă n-ai vrea. Parcă vrei... altceva. Şi-atunci vine PATABUMBUMBANG! întrebarea cheie: sunteţi măritată? Ă, nu... Şi nici n-am în plan să mă nenorocesc, ai avea tendinţa să completezi, da' te opreşti la timp când observi verigheta consilierului.

Deci, dacă nu ai acte pe-o relaţie, n-ai nici o şansă să faci un împrumut împreună c-o persoană de care nu te leagă grade de rudenie. Pentru că vezi tu, dacă nu ai acte, atunci banca n-are siguranţa că girantul îşi va îndeplini funcţia şi misiunea. Da' dacă ai acte, mă gândesc eu, nu e la fel de posibil să divorţezi în secunda doi? Da' poate m-am măritat tocmai pentru a primi împrumutul, am făcut aşa, un fel de troc, şi când mă văd cu banii în mână bag lejer divorţ; nu e posibil? Nu e aceeaşi chestie?

Nu, că vezi tu, că e de bonton să faci ochii mari când auzi că două persoane aparent ilegale vor să ia ceva împreună. Eventual să suni şi la departamentul vecin pentru că, vezi tu, n-ai mai auzit de aşa ceva până acum. Şi, după o lungă discuţie în contradictoriu, să spui că nu se poate. Pentru că nu semnează oricum ambii; nuuu, în nici un caz nu's două nume acolo, cu hârţogărăia ok; tre' să fii şi legat, parafat, ştampilat, altminteri nu se poate.

Eram prin liceu când am auzit de Pacs-uri. Şi-atunci nu le-am priceput. Nu le-am priceput până când n-am ajuns la bancă, şi-am dat de-o cucoană care mi-a zis că-mi trebuie acte. Că aş face bine să mă mărit mai repede dacă am chef că banca să vadă în mine un potenţial client. M-am scărpinat gentil în vârful capului, mi-am ridicat sprânceana, şi-am zis că mă mai gândesc. Nu, nu la căsătorie, la împrumut.

Şi pe bune că-i discriminare. Discriminare pentru persoanele care nu vor să se căsătorească, şi pentru cele care nu pot să facă acest lucru încă. Pentru că nu contează câte lanţuri te leagă de cineva; dacă e să se rupă, se vor rupe. Şi nu-i treaba băncii să se îngrijoreze de starea mea emoţională; ei ar trebui să fie mulţumiţi că ştiu la uşa cui să bată în momentul în care vine data scadentă.