.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Mic, mic de tot

Am învăţat destul de târziu cum trebuie primit un cadou. Adică, să ne înţelegem, am primit cadouri dintotdeauna, dar nu prea ştiam aşa, cum se procedează. Adică, primeşti cadoul, zâmbeşti, mulţumeşti politicos şi-apoi te duci acasă, pentru a te bucura în linişte de cadoul primit; ei, faza e că nu e tocmai aşa. Adică, de-abia când am primit primele chestii care-au contat, am învăţat să mă bucur de-adevăratelea de ele. Şi, când spun târziu, spun deja pe la sfârşitul liceului. Şi m-am prins eu că zâmbetul cadoului primit nu e zâmbet dacă nu i-l arăţi şi persoanei care ţi l-a făcut.

Gesturile grandioase le-am apreciat dintotdeauna, dar în filme. Adică gesturile alea, în care primeşti inima celui care te-a ofensat pe-o tipsie de argint; sau corul organizat sub fereastră, la miez de noapte; sau zidul ăla perfect, la care ajungi, legată la ochi, şi observi cu ochii măriţi că, ghici ce, rulează ditai filmul cu tine. Genul ăsta de gesturi. Menite să epateze prin fiecare secundă.

Cu lăbuţa pe inimă mărturisesc: îmi plac gesturile mici, mai puţin vizibile pentru muritorii de rând. Alea de te dau pe spate doar pentru că există. O fundiţă simpatică pe-o bomboană. Un zâmbet aruncat pe furiş. Un iepuraş păstrat cu sfinţenie. O strângere complice de mână. Un cuvânt care să te facă să nu pleci. Ultima pătrăţică de ciocolată. Un caiet cu flori. Faptul că ţii minte în decembrie ce mi-am dorit eu în august.

Şi da, mi s-a mai spus că reuşesc să interpretez după cum îmi place mie fiecare chestie. Da' pe bune că mi se par mai din inimă decât să-ţi pui secretara să aleagă ultramaşina pentru nu'ş ce aniversare. Da, maşina e un gest frumos; dar prefer oricând ciocolata aleasă cu mâna proprie şi personală.

Când eram mai mică, făceam felicitări; din alea stupide, cu chestii decupate din hârtie, şi lipite în interior. Cu hârtie creponată, colorată sau "cariocată". Mai găseam şi-un glob spart, pe care-l mărunţeam bine, bine de tot, şi-apoi îl lipeam pe margini. Şi arătau cel puţin ciudat, da' erau făcute de mine. Nu spun că nu s-au isterizat ai mei, pentru că prin toată casa nu găseai decât resturi de materiale folosite de mine în preamăreaţa lucrare; da' mie-mi plăcea să le fac, şi tind să sper că erau şi primite cu plăcere.

Mai târziu, am avansat la figurine tăiate la traforaj; "sculpturi" alambicate, la care doar eu le pricepeam sensul; chestii. Multe. Cuvinte? Poate. Mai mult ca sigur. Da' nu'ş cum să spun... Faptul că te gândeşti la mine îl apreciez mai mult prin prisma unei jucării de pluş, decât dacă-mi trimiţi sania cu tot cu reni direct la poartă.

12 comentarii:

  1. :) daaa- si eu faceam felicitari:) si imi plac toate cadourile, mici, mari si mijlocii! conteaza mai putin valoarea lor in bani, cat gandul bun si efortul emotional :)

    RăspundețiȘtergere
  2. prefer oricand un filmulet cu mine si cu persoana respectiva ca si cadou, sau o floare, sau vorba ta ceva ce am zis din august ca-mi doresc, decat o masina aleasa de nu stiu ce secretara. gesturile mici raman in memorie. masina ca masina...

    RăspundețiȘtergere
  3. cadourile ma lasa rece. da' sa fiu sunat din senin ... fara "sa vrea ceva de la mine", doar ca sa-mi auda vocea si sa povestim cateva minute despre nimicuri ... e pentru mine o chestie super. vorba aia: "de ziua ta iti spun o multime 'la multi ani', da' de fapt conteaza restu' zilelor din an".

    RăspundețiȘtergere
  4. N-am stiut niciodata sa primesc cadouri sau, in orice caz, asta simt eu. Dar spun ca nu stiu sa primesc un cadou, dar ma bucur foarte mult pentru el, apreciez efortul celui care l-a facut, chiar daca mai mult sau mai putin substantial. Din cauza cadourilor care vor sa para epatante, urasc sa primesc trandafiri, desi florile, in sine, mi se par atragatoare si estetice. Insa toata lumea credea ca daca-si da o parte din salariu pe un buchet de trandafiri, este mai importanta, mai interesanta si te trezeai c-o duzina de buchete din aceleasi vesnice flori: trandafirii. Poate ca de vina este si-o discutie in acest sens pe care-am auzit-o in metrou. In orice caz, mie-mi plac florile mirositoare, crizantemele, ghioceii si violetele culese cu manuta proprie si la fel de personala. Nu spun ca nu m-as bucura daca as primi in dar o masina, dar m-as bucura la fel de mult si daca as primi o felicitare in care cuvintele m-ar face sa zambesc timid sau sa ma-nduiosez de-a binelea. Mi-ai dat o idee de articol, cu felicitarile primite. Multe le-am pierdut, pe altele le-am asezat frumos in plicuri si le mai citesc de fiecare data cand dau de ele. Exista la noi la serviciul obiceiul de-a strange bani de ziua cuiva si, intr-un an s-a uitat felicitarea. Mi-au scris pe-o coala A4 cateva cuvinte de n-am putut sa-mi ascund lacrimile... Lucrurile marunte dau savoare vietii, intr-adevar!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici eu nu mă prea pricep la primit cadouri,mereu mă întreb dacă nu pare zâmbetul meu cam fake..şi mai e şi ritualul pupatului,pe care sincer nu-l prea agreez dar fie..
    Şi da,felicitările "homemade" sunt de n ori mai drăguţe,sau măcar să nu aibă texte de pe google x_x De ziua mea,după ce am zâmbit frumos pentru cadou şi felicitare "almost fake",mi-am pus colega de bancă să scrie orice altceva.Nimeni,niciodată nu are nevoie de citate când e vorba de aşa ceva.
    Sau aşa sunt doar unii..

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mihaela ( Catwoman) - exact! degeaba-i ditai cadoul dacă n-are pic de suflet...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Miss Sunshine - la urma urmei, dacă vreau maşină, îmi cumpăr; gestul ăla mic făcut de altcineva, nu-l pot face:P

    RăspundețiȘtergere
  8. @INTJ - :-?? depinde cine mă sună:) dar da, clar nu-mi place să fiu băgată-n seamă doar de ziua mea:D

    RăspundețiȘtergere
  9. @QED - nici eu nu puteam s-o spun mai bine:P

    RăspundețiȘtergere
  10. @Cristina - păi, dacă tot suntem "pe partea ciudată a străzii", măcar să fim până la capăt:P

    RăspundețiȘtergere
  11. Tuturor ne plac cadourile mai mult sau mai putin la fel ca si surprizele, insa cel mai important e modul in care ti se face un cadou. Cum spui si tu un zambet, o atentie, o fundinta pe o punga de nisip pusa te poate face mai fericit decat o masina, dar conteaza de cine e facut, conteaza scopul pentru care e facut cadoul ala si conteaza si ce simti tu pentru persoana care iti face cadoul. E foarte probabil ca acea persoana sa te placa sa vrea sa fie cu tine si sa iti faca cadouri peste cadouri ca sa te castige iar tu sa nu poti sa fi cu el/ea atunci cum ai primit cadourile astea chiar daca sunt facute in cel mai frumos mod posibil?

    RăspundețiȘtergere
  12. @drinksmoketalk - păi...asta-i grea tare de tot:-?? teoretic, gesturile mici contează pentru că-s făcute din inimă; depinde acum şi dacă, într-adevăr, persoana cu pricina chiar te vrea, şi de ce nu poţi fi cu ea...

    presupun că e o diferenţă destul de mare între chestiile mici între prieteni, şi cele între posibili "parteneri".

    cum le primeşti? cu zâmbetul pe buze:) în timp, se clarifică totul; sper...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger