Şi-atunci mi-am zis că ceva trebuie să se schimbe. Dacă nu vreau dioptrii din ce în ce mai mari, măcar monitorul să-l schimb. Întâmplarea a făcut ca monitorul meu să devină LCD cam în aceeaşi perioadă prin care s-au metamorfozat şi cele de la servicu. De-un an şi ceva am aceleaşi dioptrii, moştenire CRT.
Nu, nu zic că LCD-urile îmi dau senzaţia de ochi odihniţi. E imposibil pentru cât timp petrec eu în faţa compului. Da’ măcar am scăpat de durerile constante de cap şi sper să nu trebuiască să-mi fac updatare de ochelari prea curând.
Nu, n-am de gând să-mi înlocuiesc monitorul actual. Mă-nţeleg prea bine cu el. Da’ m-am uita la ce a lansat Asus-ul de curând. Led Designo le zice. Că-s subţiri (16.5 mm), că au diagonale între 20 şi 23.6 inch, că au timp de răspuns de 2 ms şi că folosesc LED-uri ecologice, fără mercur, ceea ce înseamnă că reduc consumul de energie cu până la 45%; că-s compatibile Full HD, că oferă imagine stabilă minimizând oboseala ochilor, şi că pot fi ajustate cu un singur deget. Asta spun producătorii. Eu spun că arată bine. Pentru că da, în continuare sunt axată pe design, şi-atât timp cât arată bine, pe mine m-ai convins să-mi placă.
Întrebarea care se pune e cât de mult contează pentru mine monitorul. Păi, destul de mult. Nu de alta, da’ pot avea super sistemul, dacă-mi lipseşte monitorul, mai puţin probabil să mă descurc. Ce cer eu de la un monitor? Diagonală de măcar 17 inch, ca să nu trebuiască să mă apropii prea mult de el, pentru a distinge detaliile şi da, pentru a putea vedea un film direct din fundul patului fără prea mari probleme.
Culori reale; adică portocala aia s-o văd eu portocalie, nu bătând spre-un roz bombon, pentru că încep să mă îndoiesc de percepţia mea prima dată, în loc să mă gândesc că s-ar putea să fie de la monitor.
Să fie uşor de mutat, să nu ocupe mult loc, să nu-mi bat foarte tare capul până să-i găsesc unghiul perfect, înclinaţia ideală. Sunt comodă din fire, şi-mi place ca unele chestii să fie uşor de schimbat; şi astea sunt pe lista mea de „schimbări deloc dificile”.
Şi da, mai îmi place o chestie: în momentul în care-l vede cineva, să-şi dorească unul la fel. Să facă ochii mari şi să spună cât e de fain.
Partea cu consumul de energie da, ar trebui să mă impacteze, da’ mă gândesc la ea în momentul în care sting monitorul când plec de-acasă sau când dorm. În rest, nu ştiu cât consumă actualul, nu vreau să ştiu, n-am stat niciodată să compar acest lucru când a trebuit să mă decid asupra lui. Recunosc sincer.
Şi poate suna ciudat, dar prima dată când mă uit la un monitor, mă uit la cum arată. Nu la performanţe, pentru că oricum n-aş şti să deosebesc fazele cu rata de contrast sau rezoluţia optimă. La cum arată, la cum ar arăta la mine pe birou, la cum s-ar integra în designul camerei mele. Ştiu, tipic feminin, da’ asta e...
Cu riscul de a mă repeta, nu, n-o să-mi schimb monitorul doar pentru că Led Designo oferă cam tot ce cer eu de la monitor. N-o să-l schimb pentru că merge, încă merge bine, încă îmi place de el. În viitor.. În viitorul în care voi decide eu că e timpul să-l schimb, probabil vor exista deja nepoţeii Led Designo, şi voi avea de unde alege fără probleme.
P.S. – Super Blog, etapa 32.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu