Casă nouă?

Spuneam că nu mi-aş schimba domeniul. Adică, nu aş face trecerea de pe blogspot pe .ro. Din nostalgie, din cauză că mă leagă atât alegerea numelui cât şi erorile de platforma mea gratuită, din cauza sentimentului ăluia că, într-un fel, aş părăsi un prieten dacă aş deveni .ro.

Întrebarea de azi e ce m-ar convinge să folosesc Blogway . Adică ce m-ar determina să fac ceea ce am spus că n-aş face.

Şi-o luăm cu începutul; câteva chestii esenţiale pentru mine:
- aş avea posibilitatea să-mi import blog-ul pe noul domeniu? Da. Adică ar veni cu tot cu trecut, cu tot cu arhivă, cu toate ideile mai mici sau mai mari debitate de-a lungul timpului. Ăsta ar fi un plus.
- într-un final, page rank-ul meu, care a ajuns la fabuloasa cifră 2, ar fi reindexat şi n-aş vedea nici o schimbare din punctul ăsta de vedere. Ba cică mi-ar fi chiar benefic un .ro, pentru că Google-ul are şi el preferinţele lui, deci m-ar vedea mai bine, mi-ar acorda mai mult credit şi ar fi posibil chiar să cresc mai repede decât până acum. Alt plus.
- mi-aş pierde cititorii? Nu, pentru că îi pot anunţa că m-am mutat, şi cică le-ar fi mai uşor să reţină .ro decât blogspot.com. Aici ridic o sprânceană. Păi, dacă-s cititorii mei, atunci cu siguranţă au reţinut adresa iniţială. Cred că ar fi mai greu să se obişnuiască cu schimbarea. Adică, ar trebui să-şi dea un restart şi să rememoreze că eu, Camelia, nu mai scriu blogspot, scriu .ro. Minus.
- pot să-mi păstrez lagrimme-ul? Da, pentru că încă este disponibil. Am verificat, nu de alta dar mi-a fost sugerat, iar pentru mine amintirile, oricât ar fi ele de mici sau de neimportante pentru alţii, chiar contează. Plus.
- m-ar arde la buget? Nu. 4.5 euro pe lună nu-i mult. Probabil nici nu i-aş simţi. Plus.
- în momentul în care am probleme cu ceva, orice care nu-mi iese din punct de vedere tehnic, ar trebui să-mi bat capul singură pentru a rezolva problema? Nu, pentru că există suport tehnic 24/24, gata să-mi răspundă la cele mai stupide întrebări pe care eu, neofit în domeniu, sunt sigură că le-aş pune. Deci, mi-ar fi mai uşor. Plus.

Acu’, cu riscul de a părea total bătută-n cap şi de-o încăpăţânare ieşită din comun... Ştiu toate avantajele Blogway. Le-am studiat cu atenţie, ba chiar am făcut un fel de pro/cons list şi, după cum se vede, a ieşit 4 la 1; mai mult decât suficient zic eu, pentru a mă muta. Pentru a plăti modic şi a beneficia de minunata lume a .ro-ului. Dar, în momentul de faţă, chiar nu există lucru care să mă convingă să fac chestia asta. Ştiu că poate ar fi mai uşor, ideile mele mai vizibile, traficul îmbunătăţit şi cititori mai cu nemiluita. Numai că, repet, eu sunt eu. Oricare altul probabil ar alerga cu braţele deschise spre Blogway; poate chiar i-ar ruga să-l primească. Pentru mine una, schimbările oricât de în bine ar fi ele, nu-s cel mai bun lucru. Şi da, poate am şi-o doză de fidelitate exacerbată; da’ chiar n-aş putea să schimb Blogspotul fără senzaţia că l-am părăsit, că l-am folosit cât am avut nevoie şi-acu’ îi spun „pa”, pentru că am găsit ceva mai bun.

Şi mai e o chestie: lucrurile care devin prea simple, deja nu mă mai motivează. Pe-un .ro n-aş avea de făcut decât să scriu; ajutorul mi-ar veni din exterior, de fiecare dată când aş avea nevoie. Prefer să-mi bat eu capul pentru a descâlci un html care nu merge, să ştiu că dacă nu-l rezolv eu, nimeni nu poate, decât să existe mereu soluţia salvatoare de a apela la un consilier.

În concluzie da, avantaje sunt multe; dar nu pentru mine. Adică nu, n-aş folosi Blogway. Dintr-un soi de fidelitate de neînţeles – probabil – de către unii...

P.S. – Super Blog, etapa 29.