Îmbrăcaţi manechinul

Recunosc cu lăbuţa la inimă că proba asta mi-a dat bătăi de cap. Nu că n-aş fi ştiut ce vreau să aleg, sau ce fel de haine îmi plac pe o femeie, ci pentru că manechinul din cabina de probă strica tot farmecul ţinutei. Adică, pe bune că manechinul ăla e mai ţeapăn decât mine în rochie – ceea ce, apropo, nu se va întâmpla prea curând. Ei, şi m-am chinuit, m-am sucit, m-am învârtit; pân’ la urmă am zis că, fie ce-o fi, pun poza cu respectivul manechin; doar aşa, cât să creeze o idee.

Bun... Şi pentru că mie-mi plac femeile mai feminine decât mine, ceea ce, între noi fie vorba, nu e prea greu, am probat, am schimbat, am încercat. Am rămas la ideea de clasic. Ţinută clasică, pentru că o femeie e mai femeie dacă are acel „je ne sais quoi” cu aer de little black dress. Da, ştiu, invenţia proprie şi personală a lui Coco Chanel, îmi şopteşte a doua voce din minte.

Deci, rochie neagră. Clasică. În mod clar puţin de tot scurtată faţă de lungimea de pe manechin. Să zicem că o aducem cu o palmă deasupra genunchiului. Genunchii femeilor n-ar trebui acoperiţi decât dacă e vorba despre o fustă/rochie lungă până-n pământ. Altminteri, lasă-i să respire. Deci, pe rochia aleasă lucrăm; o scurtăm cu o palmă, şi e numai bine. Cizmele... am căutat o pereche ceva mai lungă; nimic. Mediu era tot ce-am găsit. Bune şi ele, nu zic nu. Noroc că nu erau doar din alea mici, mici de tot, ca să mi se isterizeze neuronul. Eşarfă albă, poşeta cu un strop de alb, pentru a fi în ton cu accesoriul. Ce am mai ales şi n-am reuşit să pun pe manechin fără să pară că n-are nimic pe dedesubt, e paltonul. Aşa că-l prezint individual, pentru că nu se poate să laşi femeia doar în rochie pe frigul ăsta. Mi-a plăcut pentru că are aşa, un aer puţin army. Şi pe bune că ar trebui să se vadă fain, fain de tot cu eşarfă.

Ştiu, ar fi trebuit manechinul meu să aibă şi dresuri, da’ nu erau în stoc. Oricum, adăugaţi-i o pereche de dresuri negre şi aveţi imaginea completă. Dacă imaginaţia vă permite să-l înzestraţi şi cu un model şmecher, cu atât mai bine.

Aş fi adăugat şi-un parfum dar, cu toate că secţiunea există, momentan nu era nici un articol care să se potrivească selecţiei mele. Aşa că am parfumat-o după gustul meu. Puţin la ceafă, puţin la baza gâtului, cu un strop din parfumul care-i place atât de mult. Nu spun care, pentru că nu „dau din casă”. Dar, credeţi-mă pe cuvânt, nu-i violent; e doar senzual.

Acestea fiind zise, mă opresc. Am îmbrăcat manechinul. Nu, nu debordează de imaginaţie, e doar ce-mi place mie. E puţin stângaci; pe model viu arată mult mai bine. Dar mai greu pui omul pe blog...

P.S. – Super Blog, etapa 24.