Aud bine?

Mi-au plăcut teribil Winnetou şi Old Shatterhand. Erau aşa, un fel de eroi pentru mine; puteau să meragă pe vârful degetelor fără să lase semne în iarbă, puteau recunoaşte câţi indieni au trecut doar după cât de adâncă era urma copitei, puteau şti, după foşnetul frunzelor, dacă e pericol sau nu. Şi-aşa am ajuns eu la concluzia că cei doi posedă, pe lângă celelalte calităţi care mă lăsau cu gura căscată, şi-un auz extrem de dezvoltat. Mă uitam la film, da’ tot nu reuşeam să aud ce auzeau ei; nici nechezatul subtil al calului, nici frunza aia care pica şi indica faptul că inamicul e aproape; puteam să stau şi-n cap, să dau sonorul la refuz şi pe bune că nu auzeam nimic. Ciuleam urechile, tot nimic.

Evident că în momentul în care am auzit de Asus SonicMaster tot chinul din copilărie mi-a revenit; flash-back-uri. Adică, dacă e aşa cum spune reclama, aş putea, cu ajutorul unui notebook dotat cu tehnologia asta, să aud la fel de bine ca Winnetou şi Old Shatterhand la un loc.

Cum face asta? Păi, detaliile tehnice mă chinuie, dar să-ncercăm: un notebook obişnuit are, de obicei, amplificator de 2W, boxe de 20mm şi cameră de rezonanţă de 20; Asus SonicMaster vine cu amplificator 11W, boxe de 32mm şi 108 cameră rezonanţă. Adică se aude muuult mai clar, muuuult mai bine, muuult mai „curat”. Şi oferă ei aşa: sunetul pur, chiar şi cel al tocurilor pe podea; bass-ul să se audă până-n diafragmă, pentru cei care ştiu că nu poţi urmări un raliu fără să-ţi vibreze motorul în urechi; putere, pentru ca uralele mulţimii să-ţi facă părul să se ridice instantaneu; sistem surround, pentru a nu pierde nici măcar o foşnet; claritatea vocii, pentru cei îndrăgostiţi de muzică; ecou, pentru cazul în care te uiţi la film şi vrei să auzi clar cum pică pietricica aia, care ţi-ar da cea mai vagă idee despre adâncimea abisului. Nu, nu le ştiu eu pentru că-s atotştiutoare, m-am uitat atentă la descrierea tehnologiei, direct la ei pe site.

Asus N Series vin dotate cu SonicMaster. Adică orice N a-i lua, N este egal cu sunet pur. Nu, nu voi începe să redescriu seria N. Spun doar atât: detalii despre Asus NX90, găsiţi aici.

Şi zic eu aşa: cu riscul de a mă repeta, cel mai des folosesc compul pentru muzică şi filme. Dacă pentru mine muzica mea, oricât de amestecată şi de ciudată ar părea unora, se aude clar, dacă aud eu vocea de la The Cliks aşa cum e ea menită să fie, dacă Nightwish-ul se aude până la ultima octavă ridicată de Tarja Turunen, dacă Rammstein îmi gâdilă plăcut auzul, atunci e de bine. Iar dacă la thriller aud cum trece umbra, suspinul corului de copii mă face să aprind lumina şi ţipătul de groază a ultimei victime îmi ajunge până-n suflet, atunci iar e de bine. Pentru că deja am început să port ochelari; în timp, poate voi dubla dioptriile, până ajung bătrână rău de tot s-ar putea să văd din ce în ce mai în ceaţă; măcar auzul vreau să-l am intact. Şi dacă SonicMaster îmi poate crea iluzia asta, chapeau!

P.S. – Super Blog, etapa 30.