.

marți, 30 noiembrie 2010

Mulţu pentru citi

Trecute sunt vremurile când părinţii încercau să scoată din vocabular cuvinte gen "mişto", "caşto" sau "beton". Nu ştiu ce s-a întâmplat cu caşto-ul, da' mişto-ul şi beton-ul au rezistat. Dovadă stau toţi cei care au crescut o dată cu mine şi care n-au reuşit să le elimine, pentru că n-au vrut. Sau pentru că nu le-au considerat nasoale.

Vremuri de formare, în care am pus cuvânt lângă cuvânt, am băgat la cutiuţă sute de termeni noi, sprâncene ridicate când îmi scapă ceva mai complicat decât fain sau bine. Da' nu mă supăr. Ba chiar îmi place.

Dar nu despre dicţionare vreau să povestesc azi. Nu, azi va fi, ca de obicei, despre sprâncene ridicate - ale mele - şi despre dinţi strepeziţi. Pentru că se întâmplă în felul următor:

Înţeleg eu că e criză, că e foame, că e greu şi e trist şi e pustiu, dar ştiu una şi bună: oricât de foame ţi-ar fi, nu te poţi sătura cu silabe. Ei, da, în halul ăsta s-a ajuns. Să se mănânce silabe întregi. Şi ştiu că noi, moldovenii, suntem recunoscuţi pentru dexteritatea cu care mâncăm litere; cu care avem un limbaj propriu, cu ajutorul căruia ne înţelegem nestingheriţi. Că mulţi spun că vorbim repede şi că pocim cuvinte. Dar n-am prea ajuns la performanţa de a scurta cuvintele în mod voit, în aşa fel încât să te zgârie la propriu pe timpan.

Să mă explic: noua modă e să spui "mulţu", "cu plă", "plicti", "bucă". Pentru cei care n-au intrat încă în contact cu noul limbaj, asta se traduce drept "mulţumesc", "cu plăcere", "plictiseală" şi "bucătărie".

Da, mi se ridică sprânceana. Cu lăbuţa dusă sincer la inimă spun că mi se pare fandoseală curată. Pentru că n-am auzit jumătăţile de cuvinte decât spuse pe un ton cât mai alintat cu putinţă, cât mai "wow, uite cum ştiu eu să vorbesc", şi atât de mâţâit că până şi mâţa mea se simte ditai leul când le aude. Adică da, ştiam eu că femeile pot să se alinte mai mult decât permite legea; îmi plac femeile alintate, atât timp cât păstrează alintatul ăla în spaţiul propriu şi personal, între patru ochi. Dacă-s alintate-n public, mi se zburleşte codiţa; mi se ridică părul, încep să am o reacţie alergică, mă mănâncă palma, dau nervos din picior, ba cred că mi se zbate şi-o pleoapă, doar aşa, ca să fie meniul complet. Spun drept că femeia nu e femeie dacă nu se alintă; da' nu eşti femeia mea, ca să te alinţi cu mine. Nu eşti prietena mea, nici măcar amica în aşa fel încât să simţi nevoia imperioasă de a mi te alinta. Cut it out!

Revenind la bietele cuvinte, însă. Am spus că sunt scurtate. Dilema mea e, ce se întâmplă cu restul de silabe? Unde se duc? Mi le imaginez aşa, rămânând în gât şi, la un moment dat, când se înmulţesc prea mult, începând să iasă una după alta. Vomă de silabe. Un "Exorcistul" în miniatură. Câteva ore în care persoana cu pricina nu mai poate spune decât "mesc", "cere", "seală" şi "tărie". Asta ar fi fain de văzut...

Şi dacă n-aţi auzit încă de noua modă, staţi fără grijă. Tinde să se extindă. Eu ţin extinctorul aproape, pentru eventualitatea în care râd prea mult şi persoanele în cauză se aprind prea tare. Recomand aceeaşi metodă. S-ar putea să scăpăm cu viaţă şi din încercarea aceasta.

50 comentarii:

  1. Si "buca" zici ca e bucatarie? S-a dus dracului sensul simpatic al acestui cuvant? Nu pot sa creeeed, refuz! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @teonegura - nu mai există! Kaput! Moda l-a distrus:))))

    RăspundețiȘtergere
  3. heeeey, nu folosesc din astea, dar multu mai folosesc cateodata, in commenturi si din astea, it goes faster...m-am simtit cu musca pe caciula cu multu ala!>:P

    RăspundețiȘtergere
  4. @Miss Sunshine - :)) în scris, mai e cum mai e; uneori mai scriem şi "messenger type". da' să-l auzi e crimă curată:P

    RăspundețiȘtergere
  5. De acord cu teonegura. De la bucă la bucătărie parcă e ceva drum de mers.
    Cât despre felul cum se vorbeşte în Moldova, stai tu calmă, cam aşa e şi pe la Buzău.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alexiuss - nimic nu e imposibil când vrei să fii în trend:))))
    mey, parcă la Buzău e ceva mai calm decât în nordul Moldovei; nu de alta, da' limbajul de acolo îl urmăresc şi eu greu uneori:P

    RăspundețiȘtergere
  7. hmmm, cel mai tare ma streseaza prescurtarile aiurea de mess! adica, tu zici ca spun unii "cu plă" in loc de cu placere, eu m-am trezit cu "cpl", ceea ce m-a lasat bouche bee, ca singura chestie - si aia nu tocmai inteligenta - la care ma duceam cu gandul era " ce pula lui" :))

    RăspundețiȘtergere
  8. @Mihaela ( Catwoman) - :)) astea au mai dispărut "de pe piaţă". din când în când te mai loveşti de ele; şi da, când am citit, tot la asta m-am gândit:)))

    RăspundețiȘtergere
  9. ah... sa nu uitam de buna dimi, ne ducem la gradi, mancam o praji si cumparam covri ... auzite de min (min goes for mine ca asa vreau eu azi... ) :D

    RăspundețiȘtergere
  10. @Liz - cum să uităm de ele? mulţu pentru aminti:)))
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. E "limbaj pitiponcesc", scuzati inventia. Claaar, nu facem parte din lumea lor pentru ca nu le intelegem :))

    RăspundețiȘtergere
  12. Lasand la o parte ca atunci cand vorbesti, spre deosebire de atunci cand scrii, mai elidezi cat un sunet doua, sa pui deoparte cate o jumatate de cuvant este un rasfar lenes fara absolut nicio necesitate.

    Serios acum, si prieten de-mi esti, nu te pot lua in serios daca imi spui "hai pana in buca sa iti dau o cana de apa". Asa cum as ridica spranceana (sic!)daca eu ti-as da o cana si tu mi-ai raspunde "Cu pla!". Say what?!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Dana Radu - :)) asta ar mai lipsi: piţipoancă să fiu:))))

    RăspundețiȘtergere
  14. @subsoare - fă o vizită în lumea mea:D
    e plin de "limbaj piţiponcesc" aşa, ca s-o citez pe Dana:P

    RăspundețiȘtergere
  15. Partea mai nasoala e ca acest tip de limbaj, dar mai ales de scriere, se intalneste tot mai des in lucrarile date la diverse teze scrise sau examene... Eu am ramas interzisa cand am aflat ca ~ 70% din actualii absolventi de liceu nu stiu sa scrie si sa se exprime corect romaneste! Romania, incotro?

    RăspundețiȘtergere
  16. @Maria - păi, depinde de licee şi de absolvenţi, cred:P

    RăspundețiȘtergere
  17. pai.. cred că vorbește de la sine clipul. ne pierdem în detalii. de ce e o problema că cineva alege să spună un cuvânt într-un anumit fel? și de ce devine asta o dezbatere prin care le judecăm inteligența și îi/ le catalogăm "pițipoance"? de ce ne gâdilăm orgoliul cu asta? Întreb asta mai ales după ce am citit comentariile, nu neapărat postul inițial :-)

    RăspundețiȘtergere
  18. @ioana - păi, detaliile fac diferenţa (asta aşa, pentru că era la fileu).

    nu cred că am zis că ţine de inteligenţă, ba chiar am specificat că ţine de prea mult alint. şi că mie - părerea mea proprie şi personală, exprimată - prea mult alint nu-mi place.

    şi nu ne gâdilăm orgoliul cu asta; doar că, dacă am adopta toţi limbajul cu pricina, nu ştiu de ce am impresia că s-ar crea confuzi peste confuzii:)

    RăspundețiȘtergere
  19. acum.. depinde și ce detalii sunt.. :-)

    de-asta am specificat că impresia mi-a fost dată mai mult de comentarii decât de articolul inițial.. de exemplu comentariul legat de cei 70% de absolvenți care nu știu să scrie. (ce grup de cercetători a descoperit asta nu specifică)

    :)) sunt sigură că dacă acest limbaj se generalizează, alintul va atinge noi cote care să compenseze și vom evita confuziile. dacă e bine sau rău, nu ma exprim.

    disclaimer: nu sunt o fană a lui "mulțu", dar simțeam că e nevoie de un devil's advocate aici ;)

    RăspundețiȘtergere
  20. @ioana - detaliile de orice fel, din punctul meu de vedere; adică, nu percep întregul fără detalii cât mai amănunţite:P

    faza cu absolvenţii presupun că vine de la bacul de anu' ăsta?:-?? zic şi eu; nu ştiu:P

    mey, eu, una, ştiu sigur că nu mi-ar plăcea o lume de alintaţi:))

    cât despre avocatul diavolului... putem continua:P e chiar fun:D

    RăspundețiȘtergere
  21. da, detaliile sunt minunate. dar atunci când trebuie să aleg intre detalii și ansamblu, prefer să mă concentrez pe ansamblu în loc să rețin detaliile și să uit "the big picture".
    (scriind asta, îmi dau seama cât de departe sunt de ideea de ansamblu a articolului inițial și cât m-am îngropat în detalii. nu m-am putut abține.. dar ironia e și mai frumoasă :P)

    probabil că de acolo vine. iar dacă au spus la televizor, trebuie să fie adevărat :))

    mi-ar fi destul de frică într-o lume de alintați, dar îmi păstrez încrederea în omenire. nu o să se întâmple :D

    dacă este fun pentru toată lumea, continuăm ;))

    RăspundețiȘtergere
  22. @ioana - eu nu văd ansamblul decât după ce i-am "bibilit" detaliile:P dar aşa sunt eu...:)
    şi, în spiritul ironiei create, vezi cât e de uşor să te fure detaliile?:D

    păi, da, normal, dacă tv-ul a vorbit, tv-ul nu se poate înşela; e imposibil;))

    încrederea în omenire poate fi periculoasă:P nu de alta, da' mereu va exista măcar o persoană care se va decide să ţi-o înşele:-??

    fun pt toată lumea, nu garantez:)) da' pt mine, da:P

    RăspundețiȘtergere
  23. eu nu știu de ce naiba, dar de multe ori risc să mă afund în detalii. și să le rețin. și să le generalizez. ceea ce nu-mi doresc, așa că aleg să le evit.. are vreun sens ce am spus?

    periculos de ușor :P

    desigur, e un fel de ipse dixit aici :))

    da, poate.. dar ce ar fi lumea fără puțin idealism? în plus, am observat eu că atunci când apare persoana aia, ajung la cele mai interesante conluzii :D

    good enough for me :-)

    RăspundețiȘtergere
  24. @ioana - are sens; pt mine:))

    hmm...depinde în ce situaţii întâlneşti persoana cu pricina:P

    păi, atunci e de bine:D să fie fun, zic:D

    RăspundețiȘtergere
  25. e bine :D

    true. concluziile apar oricum. interesante sau nu... depinde de situație :))

    RăspundețiȘtergere
  26. @Ioana - poate nu contează dacă-s interesanta sau nu, ci doar că apar:P

    RăspundețiȘtergere
  27. :-) se poate, dar după ce apar? ce facem cu ele?

    RăspundețiȘtergere
  28. @Ioana - le băgăm la cutiuţă, ne dăm rotunzi că "altădată o să ştim mai bine" şi, când vine "altădată", o să facem la fel:-??

    RăspundețiȘtergere
  29. hmm.. dacă facem la fel de prea multe alte dăți și ne loveaște ironia în mod repetat în cap, ca pe wile e coyote, saracul, poate la un moment dat se prinde ceva.. sau? :D

    RăspundețiȘtergere
  30. @Ioana - :)) nu mai cred demult că repetiţia e mama învăţării; am încercat eu, şi nu merge:)))

    RăspundețiȘtergere
  31. :))) adevarul e ca nici wile e coyote nu a învățat nimic.. dar măcar devin lucrurile mai previzibile :))

    RăspundețiȘtergere
  32. @Ioana - previzibil, da. da' ce te faci când previzibilul devine, deodată, imprevizibil? nu te dă mai tare peste cap?:-??

    RăspundețiȘtergere
  33. ba da. dar e bine. puțină gimnastică d'asta nu strică. unii dintre cei mai tari oameni pe care îi știu, sau despre care știu câte ceva, au avut parte de multă. te ține în formă. și ne place să fim în formă, nu? ce viață am avea fără? :P

    RăspundețiȘtergere
  34. @Ioana - una mai liniştită, în mod sigur:)))

    RăspundețiȘtergere
  35. asta sigur. dar mie nu mi-ar plăcea :P prea plicti(sitor). sedentarismul nu e bun în niciun domeniu :)))

    RăspundețiȘtergere
  36. @Ioana - true, true:)) da' uneori, după prea multă "aventură", te mai gândeşti că ar prinde bine măcar un minuţel liniştit:P

    RăspundețiȘtergere
  37. prinde bine. dar să fie de pauză și să nu o lungim prea tare :)))

    RăspundețiȘtergere
  38. @Ioana - am zis eu altcumva? doar puţin, cât să-mi odihnesc oasele bătrâne:)))

    RăspundețiȘtergere
  39. cand oasele cer, nu putem să refuzăm :))
    dar mi-am amintit de ceva: http://xkcd.com/308/ :D

    RăspundețiȘtergere
  40. @Ioana - osu' vrea, osu' are; sau osul nostru, stăpânul nostru:D

    nice adventure:))

    RăspundețiȘtergere
  41. and that's only the beginning of the adventure :D

    RăspundețiȘtergere
  42. Ai de la mine un fel de leapsa ... de vis. Te bagi?

    RăspundețiȘtergere
  43. @Natural - hmmm...sună complicat:P tot ce pot să zic e că încerc;))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger