Din punct de vedere psiho-sociologic...

Recunosc cu lăbuţa pe inimă că primul lucru la care m-am uitat când am auzit de „profilul psiho-sociologic al conducătorului de Toyota” a fost să mă uit la lista de preţuri. Nu de alta, da’ n-aveam nici cea mai vagă idee cât costă. Şi, pentru că nu-s deloc pretenţioasă, m-am uitat direct la Land Cruiser V8. Am tuşit încurcată şi-am zis că, de-acu’ încolo, mă uit doar la poze.

Mai arunc un ochi la preţ; celălalt se uită la „sociologic-ul” din cerinţă, şi-mi zic... A, o nimica toată. Land Cruiser-ul ăla e pentru cei care dau pe-o maşină cât pe-un apartament, fără să clipească din gene. Şi ar face bine să coboare din maşină la costum şi la patru ace; nu de alta, da’ fac firma de ruşine...

Trecând peste acest aspect să-i zicem „financiar”, păi, în conformitate cu ceea ce oferă Toyota, conducătorul ei ar trebui să fie cam aşa:
- interesat de partea „ecologică” a maşinii lui. Adică, dacă tot s-a străduit firma să creeze motoare ecologice, dacă a pus la punct un sistem hibrid semibenzină-semielectric, dacă tot se străduie să respecte standardele ISO privind sistemul de management de mediu, mă gândesc eu că şi posesorul maşinii ar trebui să fie câtuşi de puţin interesat de mediu. Parcă ar fi ciudat să vezi că maşina e eco, iar şoferul aruncă cu graţie un pet pe geam, în plin trafic.
- preocupat de siguranţă. Pentru că am citit atâţia termeni tehnici care scot în evidenţă siguranţa oferită de Toyota, încât mă gândesc eu că posesorului nu poate decât să-i placă să conducă „safe”. „Sistem de frânare cu anti-blocare (ABS)”, „sistemul de reducere a riscului de rănire la impact (WIL)”, „valvă pentru sesizarea gradului de încărcare (LSPV)” – astea-s doar câteva dintre sintagmele care mi-au reţinut atenţia. Cei pasionaţi de maşini se pot distra în voie aflând mai multe, direct de la sursă.
- interesat de aspectul maşinii pe care o conduce – pentru că, să fim serioşi, Toyota arată bine – atât în momentul în care o cumpără, cât şi după. Adică, nu o va lăsa plină de praf în parcare; mi se pare cruzime faţă de maşini să faci asta.
- axat pe calitate; pe calitatea pe care fondatorul companiei a promis-o clienţilor săi.
- puţin îngâmfat; doar puţin atât cât îi şade bine unei persoane care nu conduce orice fel de maşină, ci una care sună bine, dă bine, arată bine.

Aş putea, la fel de bine, să spun că e elevat, manierat, deştept, şarmant, la crème de la crème, că e cel mai cel dintre toţi cei, că a terminat 7 facultăţi şi că e doctor honoris causa. Dar n-o s-o fac. Criteriile de mai sus ar trebui să caracterizeze un conducător de Toyota, în funcţie de standardele companiei. Realitatea e cu totul alta; conducătorul unei maşini de gen poate fi oricine. Oricine care şi-a permis s-o cumpere. Şi faptul că a cumpărat-o, nu-l face dintr-odată ză best. Da, ar fi fain să putem categorisi oamenii după maşina pe care o conduc; dar ar fi şi ciudat, în acelaşi timp, pentru că ar mai crea încă un tipar într-o lume şi-aşa prea plină de tipare.

Aşa că zic: profilul psiho-sociologic al conducătorului de Toyota nu poate fi definit decât după ce ai cunoscut persoana cu pricina. Eu, personal, n-am cunoscut nici una. Asta înseamnă că orice încercare mai mult decât ipotetică ar fi, din start, sortită eşecului. Conducătorul de Toyota e ăl care, da, şi-a permis s-o cumpere. Pentru că a analizat înainte pe ce dă banii, sau pur şi simplu, pentru că voia maşină „de firmă”. În rest, poate fi oricare dintre noi.

P.S. – Super Blog, etapa 38.