Fotografiile digitale...Da, n-am nici un dinte împotriva lor, sunt mai uşor de pus pe net, de trimis şi altora, de împărţit; mai uşor de făcut, mai uşor de păstrat, mai uşor de tot. Şi m-am conformat cerinţelor vremii, şi-am trecut şi eu pe fotografii digitale. Asta nu înseamnă că nu mă bag periodic în cutia cu poze de pe vremea bunicii, sau că nu-mi mai place mirosul ăla dulceag, de vechi.
Pentru cei care vor să-şi transforme pozele digitale în poze pe suport palpabil, Real a făcut pact cu compania CeWe Color; astfel se oferă posibilitatea de a printa poze şi de a le păstra fie în forma originală, fie de a le transforma în calendare, fotocărţi, ba chiar şi obiecte personalizate cu poza cu pricina.
Bun, zic eu. Faptul că vine cu posibilitatea de a trimite pe Internet doleanţa şi pozele, ar fi ceva nou faţă de restul centrelor care oferă aceleaşi servicii. Adică, să fim serioşi, ştiam de posibilitatea de a printa poze şi de a personaliza obiecte cu mult timp în urmă. Nu e ca şi când ar fi un serviciu nou, nu e ca şi când ar fi o inovaţie în domeniu.
Şi-am studiat mai atent problema. Termenul de livrare e de la 5 zile-n sus. Cârcotaşă cum sunt, nu spun „dincolo era mai ieftin”; spun doar că alte centre oferă printarea pe loc; imprimarea de tricouri şi căni în maximum câteva ore. Şi-atunci, de ce m-aş duce până în Real pentru a obţine un serviciu pe care îl pot avea 1. mai aproape de casă; 2. mai rapid?
Utilitatea serviciului... Mda, e util, în măsura în care ţii morţiş să faci un cadou mai aparte. În ideea în care vrei să faci un album foto ultraşmecher, sau un obiect personalizat. Dar, cu riscul de a mă repeta, termenul de livrare mi se pare cam mare.
Şi nu, n-o să spun că poţi să-ţi printezi pozele acasă, pentru că nu e musai, dacă ai comp, să ai şi-o imprimantă. Şi-n nici un caz nu cred că acasă poţi să-ţi faci tricou, sau cană, sau calendar cu ce poză-ţi trece prin minte. Clar e util în măsura în care oferă lucruri pe care nu le poţi face cu mânuţa proprie şi personală.
În materie de „produse preferate” zic aşa: îmi plac albumele foto, cu poze personale. Tricourile c-un imprimeu amuzant, stresant, şmecher. În nici un caz n-aş folosi respectivul serviciu pentru a imprima o cană cu figura mea; nu mă văd destul în oglindă? Dar deja mă îndepărtez de subiect, şi mă-ndrept spre alegerea fiecăruia. Revenind; îmi plac albumele foto şi tricourile. Ba chiar şi-o cană (care să excludă din start figură vie pe ea) care să mă facă să zâmbesc dimineaţa, la cafea.
Pentru ca servicul să fie „mai aproape de preferinţele mele”... Ar trebui în primul rând să fie mai aproape Realul de mine; asta nu prea e posibil. Ar trebui să fie scurtat timpul de aşteptare, chiar dacă e vorba de o comandă dată online. Şi-ar mai trebui o chestie, dar asta e doar nota mea proprie şi personală: când aud de cadouri personalizate, să nu-mi mai sară-n faţă poza lu’ cutare, zâmbind demonstrativ. Orice altă poză folosită pe post de exemplu m-ar atrage mai mult, pentru că nu pot să nu vizualizez cum ar fi să primesc o cană pe care e întinsă faţa mea, eventual într-o poză de dimineaţă, când sunt ciufulită, cu cafeaua nebăută, şi cu o mimică de Hitler în devenire. Cam atât.
Da, serviciul e util, în măsura în care a mai apărut un centru de gen. Altminteri, nimic nou sub soare.
P.S. – Super Blog, etapa 35.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu