.

marți, 9 noiembrie 2010

Miroase a Bacovia

Pentru mine, "cimitir al tinereţii mele" a fost mai aproape de adevăr decât "cei mai frumoşi ani". Da, despre liceu vorbesc. Şi nu pentru că aş fi avut cele mari probleme; n-am stat cu inima strânsă după un 5, n-am implorat sfântul liceenilor să mă salveze de corigenţă, nici măcar nu mi-am bătut foarte tare capul cu bacul. Da' pur şi simplu nu m-a încântat teribil şi iremediabil.

Să mă explic: au fost aşa, patru ani în care toţi te mai tratau ca pe un copil, voiai să fii adult, da' în nici un caz n-aveai finanţele necesare pentru chestia asta. Făceai ceva mai... atipic, bang! trebuia să vii "cu tata tuns la şcoală"; sau trebuia să faci figura aia câtuşi de puţin "vai, nu mai fac", în biroul directoarei; sau să te învârţi cu greu de-o scutire pentru că nu, în nici un caz nu mai aveai chef să te schimbi în echipament sportiv de două ori pe săptămână şi să alergi disperat în jurul terenului.

Încă mai am coşmaruri în care vine profa' de latină şi ne dă lucrare; şi-n mod clar, în vis, dicţionarul meu nu mai e, şi-n dicţionar sunt toate foile, şi foiţele, şi fiţuicile în care e îngrămădită ştiinţa mea din limba lui Cicero. Şi dă, Camelia, din mâini, sperie mâţa, aruncă pătura şi trezeşte-te într-un final pentru că, slavă divinităţii, n-a fost decât un vis, şi eşti în siguranţă departe de băncile de şcoală, şi nu mai ai nici rucsac şi nu, în nici un caz în seara asta nu trebuie să faci vreun eseu, doar vei fi fiind, adult responsabil, direct la muncă.

Şi-a fost aşa liceul meu; ca un amestec de palme cu mângâieri. Mai des palme, sau mai des le percepeam eu ca palme. Pentru că acum, dacă aş avea ghinionul să repet liceul, aş şti să nu mă mai stresez prea tare. Pe lume-n primul rând.

Cu lăbuţa pe inimă recunosc, sincer şi naiv, că doar cu doi dintre profesori aş ieşi acum la o cafea; franceză şi istorie. Şi-am avut, frate, profesori cu carul. Da' n-au avut acel je ne sais quoi care să mă facă să-i ţin minte. De bine, adică.

Aş fi făcut orice în perioada aia pentru a se termina mai repede. Pentru a nu mai vedea mimozele de la D, pentru a scăpa de comentarii puerile şi al naibii de crude - pentru că da, încă eram copii, şi copiii sunt cruzi - pentru a respira mai din adâncul plămânilor care-ncepuseră deja să cunoască tutunul şi să spun fericită că am scăpat. Că am scăpat de teze, de sculat la 6 dimineaţa, de privit vârful bocancului pentru a nu se isteriza nu'ş ce profă că nu-i convine căutătura mea; de praf de cretă, de caiete de teză, de eugenii luate de la chioşcul din colţ; de apropouri, de priviri piezişe, de acuzaţii fără rost; de cinşpe mii pe zi, de autobuze prăfuite, de femei de serviciu care se credeau secretare şi de secretare care erau deja "cadre didactice"; de ordinea din bănci, de maneaua din pauză, de ajuns la 10 seara acasă; de "trebuie" şi "e necesar"; de "pentru că aşa spun eu"; de tot.

Da, a fost cimitir al tinereţii mele. Dar în cimitirul ăla m-aş întoarce în fiecare zi pentru a te întreba "serais-tu là?"

14 comentarii:

  1. Super, super super! Mi-a placut atat de mult post-ul asta, Cami! m-am regasit, ca mna, si la mine, liceul a fost pajistea pe acre inima mea alerga, sin-n jurul terenului, si cand chiulea de la... oh, da, latina! Mereu imi regula media materia asta infecta, si n-am scapat de ea nici la facultate, mai tarziu :D
    Dar, ca sa revin, te felicit, ador felul acesta de a scrie simplu, fara briz-briz-uri :)

    RăspundețiȘtergere
  2. mai ce camelian cuminte ai mai fost!!! ehhhh, pe vremea mea, acu' 150 de ani, la treapta I "am fost pe loc" f'o 4 iar la treapta II-a aproape 7 asha acest filtru mi-a oferit colegi de supercalitate si profesori ashijderea, ithi dai seama, io in mijlocul lor!!! :))) prin comparatzie lup intre oi sau pimp intre calugaritze:))) m-am distrat la maximum!!! foshtii mei profesori cred ca au shi-acum coshmaruri cu mine exact cum ai tu despre profu' de latina:))

    P.S. observi ca nu am mai observat cheia de la final... de ce??? poate ca am obosit... :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce mult mi-a placut liceul... Cu escapade in parcul Carol, incolonati toti, caci deviza era ori toti, ori niciunul... Cu profesorii aia tampiti care parca traiau tot in vremuri apuse si ma puneau sa-mi leg parul si sa vin cu bentita pe cap. Predescu de la istorie m-a ridicat in picioare si mi-a zis sa cant "am vrut sa fiu artista". Nici acum nu stiu de unde era versul si daca asa se numea cantecul, dar am cantat pentru ca m-a iertat ca nu-mi strangeam parul. Imi doream mai mult, poate cativa ani in plus, poate bani mai multi in buzunar, dar a fost partea vietii mele pe care am trait-o frumos, aproape ideal. Si-as repeta-o la infinit.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mihaela ( Catwoman) - :) săru' mâna:)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Raluca - normal, acelaşi liceu, aproape aceeaşi stare;)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Teo Negura - eu am scăpat de latină la facultă, da' şi acu' dacă mă iei repede s-ar putea să mai ştiu parte din declinări:))

    :) mă bucur că place...

    RăspundețiȘtergere
  7. @deus_pax - :)) chiar mi te şi imaginez la internat catolic:))))))))

    P.S. - daaa, observ că n-ai observat deloc finalul;)) ce să fac:-?? parcă uneori se mai termină şi acidul...:P

    RăspundețiȘtergere
  8. @QED - şi eu; dintr-un singur punct de vedere:)

    RăspundețiȘtergere
  9. deci n-ai avut puterea să te baţi cu "mimozele", n-ai avut curajul să înfrunţi vreun profesor ci doar să te scuzi că nu mai faci, acasă nu ştiai decât să accepţi totul ..

    .. cam târzie realizarea acelui "nu m-aş stresa prea tare"; aşa ca o curiozitate, viaţa de adult te stresează? :D

    RăspundețiȘtergere
  10. @daimon - :)) asta ai înţeles tu? ca să zic aşa...nu, nu m-am bătut pt că n-avea rost; de plecat capul nu l-am plecat niciodată, iar acasă n-aveam ce accepta, pentru că am stat mereu pe două picioare; dacă te lămureşte cu ceva:)

    cât despre stres... o, daaa... încă mă stresează multe chestii:))

    RăspundețiȘtergere
  11. cum, nu ai vanat niciodat' pe Daemonia ??? e superb, te invit cu prima ocazie, e populata cu o specie humanoida extrem de credula, usor de vanat dar greu de inghitzit dupa, nu trebuie sa alergi sa-i prinzi pentru ca ei nu fug, de obicei reactzioneaza gen " hahaha, tu nu vrei sa ma ucizi cu sulitza aia, e candid camera, right???", iar punctul lor slab este in zona "sunt sigur ca shtiu tot", chiar shi numai sa le zgarai acest zona shi ishi pierd simtzul orientarii, pe urma te joci cu ei... daq nu te apuca plictisu'

    P.S. :P

    RăspundețiȘtergere
  12. @deus_pax - mă înclin în faţa cunoştinţelor tale în materie de planete:P camelienii nu au cunoscut nici nici un daemonian până acum; sau au cunoscut şi nu l-au băgat în seamă?:)) oricum, ce m-aş face fără un petrerian de nădejde care să mă lămurească?:D

    P.S. - :P

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger