Sunt elful lui Moş Crăciun

Imaginaţi-vă... Am job nou. Şi diferit de tot ce am „prestat” până acum. Spun, dacă nu râdeţi prea tare... Sunt ucenic la Departamentul de Selecţie cadouri a lui Moş Crăciun. Da, ştiu, sprânceana aia mi s-a ridicat şi mie când am auzit. Adică, s-ar putea să existe câteva probleme „tehnice” la faza asta. Bat la pariu că aş fi cel mai înalt ucenic de acolo; cam cât doi ucenici normali. Sper doar tavanul să fie destul de înalt, încât să nu trebuiască să merg de-a buşilea. Trebuie să port căciuliţă roşie. Pe bune acu’, cine mă vizualizează cu căciuliţă roşie şi cu un zâmbet larg pe faţă, clar nu mă cunoaşte câtuşi de puţin. Mă tot gândesc, şi pe bune că nu reuşesc să-mi dau seama cum aş rezista în jobul ăsta, dacă ar fi uniformă şi atitudine obligatorie. Dar, să ne jucăm! Sunt ucenic, tre’ să fac ceea ce fac toţi ucenicii, şi acu’ Moşu’ vrea să ştie clar, răspicat şi onest ce cadouri să le facă persoanelor pe care eu le cunosc, şi el nu. Adică să-i dau aşa, nişte sugestii, pentru că l-ar ajuta teribil.

Îmi scot căciuliţa roşie; nu ştiu de ce, da’ nu pot gândi cu ea pe cap. Cadouri de Crăciun... Şi vezi că Moşul are şi pretenţii: vrea de la Borealy. Eu i-am zis: Moşule, îţi goleşti cardul acolo, da’ el nu şi nu, că vrea, vrea şi vrea chestia asta. Aşa că m-am scărpinat uşurel în cap, am ridicat din umeri, şi-am început să mă uit. Poate are parte de reduceri, şi dacă el vrea să facă cadouri de fiţe, cine sunt eu să mă pun în calea fericirii lui?

Şi l-am mai avertizat: Moşule, să ştii că nu fac multe cadouri. Colegi de muncă, şefi, nu-s în raza mea de acţiune. Dacă fac un cadou, prefer să-l fac pentru că simt nevoia, nu pentru că trebuie. Aşa că las colegii şi şefii la latitudinea ta; cred că-i cunosc la fel de puţin ca şi tine, deci orice ai alege, va fi ca şi când te-am sfătuit eu. Nu cred că, dacă e Crăciun, trebuie să fac chestii pe care, în restul anului nu le-aş face. Da, ştiu, sunt egoistă, da’ ai citit asta în CV-ul meu, deci ştiai la ce să te aştepţi. Aşa că alegem cadouri pentru persoanele pe care le-aş „cadorisi” eu în mod normal; mai departe, eşti pe cont propriu.

Şi, ca să n-o mai lungim, să purcedem:
Pentru cineva special spun Precious Teddy Bear. Ursuleţul e mai mult decât pufi; ar face pe oricine să scoată măcar un „awww” prelung, cu ochii în inimioare. Moschino nu are nevoie de prezentare, se prezintă singur, iar trandafirii... Cui nu i-ar plăcea să primească flori? Spun drept că fac cadouri care trebuie să-mi placă şi mie; aşa că primul cadou poate fi deja împachetat.

Pentru mama... greu. Ia-i un Coş de Crăciun Family şi-o să fie mulţumită, fericită, şi-o să zică şi „săru’ mâna”. N-o să mai stea să mai facă douăjdemii de feluri de prăjituri; partea de desert e acoperită. Cozonac oricum n-ar fi făcut, dar ar fi suspinat cu gândul la el, cafea bea fără limite, vinul... n-o să zică „nu”, iar dacă o să aibă atâta spirit de sacrificiu, o să-l bem împreună. Faza ciudată e că, din toate chestiile din coş, ea o să fie extrem de fericită din cauza coşului în sine; bat la pariu că-n a doua zi de Crăciun o să facă aranjamente florale în el. Sau o să-l transforme în suport pentru pot-pourri-uri...

Tata... Clar Cutia dublă de vin pentru Crăciun. Orice vin i-aş cumpăra, se plânge că nu mai la fel de bun ca ăla de-l bea el, în tinereţea lui; că n-a mai băut un vin bun, da’ bun de tot, de secole. Ei, zic eu că Bordeaux-ul şi Chianti-ul îl vor da pe spate. Sper să plescăie mulţumit. Şi, o dată la ceva timp, merită să-i strălucească ochii. Cutia şi ornamentul de Crăciun vor fi bonus la cadoul maică-mii. I le va pasa fără să stea pe gânduri. Adică, alea-s chestii care le încântă pe femei...

Iar pentru mine, dragă Mos Crăciun,... eu-s modestă din fire. Mie adu-mi coşul de cadouri Black Man. Am ceas, da’ am rămas gură cască la Fossil-ul ăla, iar whisky-ul promit să-l beau doar într-o companie specială. E centenary edition, nu de alta.

Ar mai fi încă vreo două cadouri pe care aş vrea să le fac, dar cred că deja ţi s-a terminat bugetul pentru mine. Aşa că te las să-ţi baţi capul cu celelalte cadouri de unul singur. Misiunea mea a fost îndeplinită. Acu’, dacă vrei să mă concediezi, înţeleg. Eu m-aş concedia pe mine, pentru că nu am făcut listă pentru toate persoanele pe care le cunosc, pentru că nu m-am lăsat pătrunsă de spiritul Crăciunului, astfel încât să fiu mai altruistă, să mă gândesc la mai mulţi ceilalţi, da’ pe bune că nu pot. Dacă la anu’ o să ai nevoie de alte patru ideii, poţi apela cu încredere la mine. Până atunci, îţi dau înapoi căciuliţa, şi mă-ntorc la job-ul meu de agent relaţii clienţi. Presupune mai puţin spirit civic...

P.S. – Super Blog, etapa 23.