Mi-e silă - p.2

Nu-mi plac multe lucruri; multe mă calcă pe ficaţi, şi mai multe mă fac să bat mărunţel din buze şi-mi dezvoltă ticuri nervoase despre a căror existenţă nici nu ştiam măcar; unele mă fac să râd amar, altele ironic şi, în mod ciudat, există mereu câte ceva care să mă alimenteze. În mod ciudat, zic? Aha, pentru că şi atunci când îmi propun să fiu zen, se găseşte vreun copil gras, stresant şi nevricos care să-mi dea impresia că mai are puţin şi-ncepe să bată din picioare şi să se dea cu fundul de pământ şi da, mi se zburlesc neuronii. Sau veşnicele persoane care mă fac să văd negru în faţa ochilor doar pentru că respiră, sau, sau, sau...

Dar nu despre maniile minore va fi vorba azi. Azi va fi aşa:
Te plângi că trăim într-o ţară de două parale. Că acceptăm, că înghiţim, că plecăm capul. Da' cine acceptă, mă? Şi cine înghite, şi cine pleacă capul? Nu carecumva şi tu, printre toţi ceilalţi? Nu carecumva în momentul în care trebuie şi chiar poţi să faci ceva - orice, de la să-ţi mişti fundul să te duci să protestezi până la minusculul gest de a semna o petiţie - şi tu te faci că plouă? Nu carecumva preferi să stai cu fundul bine băgat în canapea şi zici "mai încolo" sau "altădată"? Nu eşti tu ăla de latră când nu-i nimeni prin preajmă şi, când vine şefu', sau al mai mare, sau când e pur şi simplu de lătrat te bagi cu capul sub masă şi laşi pe alţii - dacă există - să vorbească în locul tău? Nu eşti tu ăla care vrea o schimbare peste noapte, da' care tace mâlc atunci când vine vorba de idei care să producă schimbarea aia? Nu cumva ştii să faci planuri pe hârtie, şi te lauzi cu chestia asta, dar luate la puricat planurile tale nu-s nici realiste, nici realizabile? Ia zi...

Te plângi de gropi şi de mizerie. Da' dacă din întamplare lucrezi în branşa aia de recontruieşte străzi, şi tre' să acopere gropi, şi tre' să se ocupe de bunăstarea drumurilor, nu eşti tu ăla de-l văd fluierând pe bordură în loc să muncească? Şi nu eşti tot tu cel care ar trebui să le construiască repede, bine şi cu spor, nu să le cârpească? Şi nu vreau să amintesc faptul că japonezii ăia au reconstruit o autostradă în doar câteva zile, în timp ce tu, ăl de ar trebui doar să acoperi o nenorocită de groapă în aşa fel încât să nu reapară după prima ploaie, stai şi-o alinţi cu lunile. Cât despre mizerie... tu, da, tu, ăsta de te plângi că primăria nu-şi face treaba, şi că sunt o grămadă de gunoaie în oraş, nu te faci artistic că arunci ambalajele pe stradă, în loc să-ţi mişti fundu' juma' de metru pân' la coş? Şi nu te-am văzut cumva lăsând să zboare liber prin geamul deschis al maşinii ultimul răcnet, un pachet gol de ţigări, ba chiar şi-un bidon, pentru că nu vrei să-ţi încarci în mod inutil maşina? Şi stai să-mi aduc aminte, nu tu lăsai în urma ta toate resturile atunci când mergeai cu amicii la grătar, pentru că nu e de calibrul tău să-ţi strângi resturile şi să le arunci la tomberon? Da, parcă tu erai ăla...

Te plângi că nu poţi face nimic fără şpagă. La medic, la avocat, ba chiar şi atunci când îţi dai examenul pentru permis. Că fără şpagă nu rezolvi nimic în ţara asta. Da' nu tu eşti, mă, ăla de i-a învăţat aşa? Nu eşti tu cel care nu concepe să se ducă la medic fără plic, şi i-l îndeşi în buzunar, chiar dacă omu' îţi spune frumos că nu vrea nici o atenţie? Da' preferi să te asiguri că nu spune doar aşa, din politeţe, ba chiar alergi după el pe coridoarele spitalului, panicat că, dacă nu ia şpaga, în mod sigur te va trata ca pe-un câine. Nu eşti tu ăla care bagă banu' în buzunarul poliţistului, chiar dacă ţi s-a repetat că nu e nevoie, pentru că ţi-e frică să nu ratezi şi de data asta examenul de carnet? Nu din cauza ta s-au învăţat oare să primească "dreptul"? Şi nu eşti tot tu acela care, în momentul în care se umbla cu campania "antişpagă", şi chiar erau oameni noi, care credeau în chestia asta, şi care te-au scuipat în faţă când ai venit cu mâna tremurândă şi cu plicul gros, de-ai zis că e doar o faţadă? Nu tu i-ai crescut cu şpagă şi cu capul plecat? Nu tu te-ndoi de mijloc când intri pe uşă la "dom' director", şi-l tratezi de parcă ar fi dumnezeu atotputernic, şi mai ai puţin şi-i ştergi şi pantofii, şi-i dai şi juma' de salariu numai pentru a-ţi da o nenorocită de adeverinţă? Da, te plângi de şpagă; între cei patru pereţi proprii şi personali, îi iei pe rând la înjurat, că-s hoţi, şi mafioţi, şi te comporţi de parcă ei sunt ăia vinovaţi, şi tot între cei patru pereţi, ai fi în stare să-i iei la bătaie, să-i pui pe toţi la zid şi să-i împuşti sistematic. Da' când vine vorba de nevoie, tu te ploconeşti cu şpaga; tu primul.

Şi te plângi, pentru că plânsul e sportul naţional, şi n-ai vrea să fii singurul fraier care nu-l practică. Te-ai plâns de când te-ai născut şi-o să mori, mă, tot plângându-te. Pentru că nu te duce capul să faci mai mult.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!