Răceală de primăvară

Problema ar fi că, după cum spuneam, am răcit. Ei, şi ce mare tragedie? ar fi unii tentaţi să zică. De ce ar fi răceala mea mai cu moţ decât celelalte zeci, sute, mii de răceli care se plimbă dezlegate? Păi, n-ar fi, dacă n-ar fi a mea; proprie şi personală, adică. Ei, şi dacă la început a fost aşa, uşor acceptabilă, acu' mă calcă pe ficaţi; în prima zi am zis ok, trebuie s-o fac şi p'asta. Nas înfundat, cap care cântăreşte dublu, privirea puţin tulbure, tuse seacă, mă rog, cam ce face omul când răceşte. Nu prea ştiu pentru că, de obicei, nu-i dau atenţie. Trece de la sine. Repet, de obicei...

Nu, că vezi tu, că de data asta n-a avut chef să treacă. Şi-am tratat-o frumos, pe bune. Paracetamol, aspirina, ceai, ba i-am luat chiar şi Fervex, că am zis că poate are chef de delicatese. A trecut? Departe de ea gândul. Şi-a pus în cap că, dacă n-o tratez ca pe o răceală demnă de luat în seamă nu trece, şi pace bună.

Şi-am zis să-i fac pe plac. M-am luat de mânuţă şi m-am dus la farmacie. Asta pentru că, teoretic, tanti farmacista ştie cam la fel, dacă nu chiar mai mult decât nenea medicul meu de familie. Şi ştiu cea mai tare farmacie, cu cele mai tari farmaciste ever, care te iau, şi te bibilesc, şi te ajută, ba chiar şi zâmbesc. Ei, în ton cu răceala mea a fost o tanti farmacistă nouă care s-a încăpăţânat să-mi ofere Fervex cu toate că i-am explicat cât am putut eu de bine că nu mi-a trecut cu el; ba chiar i-am şi desenat. În ordinea asta de idei m-am lăsat la mâna mea şi-am luat un oareşcare medicament despre care am auzit doar vorbe de laudă; că trece, că-şi face efectul, că e mega medicamentul în caz de vrei să divorţezi de răceală.

Buuuuunnn... Şi-ajung acasă şi, ca o Camelie veritabilă, m-apuc de citit prospectul. Compoziţie, bla-bla-bla, precauţii, administrare, bla-bla, şi din nou bla-bla-bla,... reacţii adverse. Cefalee, palpitaţii, transpiraţii, anxietate. Hmmm... pot trăi cu o bucată de anxietate; ştiu, nu sunt paranoică, chiar mă urmăresc. Ce-ar fi nou? Tahicardie, agitaţie, halucinaţii... HALUCINAŢII???? M-am scărpinat româneşte-n cap, mi-am dat căciula mai pe spate, şi-am mai citit o dată. Aha, halucinaţii scrie. Sprânceana mea e ridicată. Adicătelea cum? Dacă iau pastiluţele o să văd oameni morţi? Sau o să înceapă monitorul să-mi danseze în timp ce tastatură şi mouse-ul cântă fericiţi Kumbaya? O să văd omuleţi mici şi verzi şi-o să fugăresc pinguinul ăla de se încăpăţânează să-mi stingă bricheta? Ok, mă pot descurca cu câteva halucinaţii. Been there, done that...

Neeext... sedare şi somnolenţă, tulburări de coordonare... oricum nu ştiu care-i stânga decât dacă mă uit după mâna cu cele mai multe inele; în rest, mă înţeleg destul de bine cu peretele casei pe care-l iau de fiecare dată-n freză, pentru că nu se fereşte la timp şi da, există o atracţie fatală între mine şi şifonier, dar asta deja e altă chestie. Tulburări de comportament... aici s-ar putea să avem o problemă... Nu de alta, da' dacă mă trezesc într-o dimineaţă c-un zâmbet larg pe faţă şi decid că iubesc total şi iremediabil omenirea, şi că suntem cu toţii prieteni, şi că ne înţelegem perfect, cu toate că n-am schimbat două vorbe? Maaamăăă, da' dacă halucinaţiile cu pricina îmi poartă paşii înspre mânăstire unde, datorită tulburărilor sus-menţionate mă călugăresc? Mă îngrozesc doar gândindu-mă câte se pot întâmpla dacă eu nu mai sunt eu; şi consecinţele le trag eu care sunt eu, după ce termin pastilele. Sânge pe pereţi! E de rău...

Da, recunosc cu lăbuţa pe inimă că mi-a trecut prin cap să arunc prospectul departe şi pastilele şi mai departe. Să plece de lângă mine cu tot cu tulburările de coordonare şi comportament, halucinaţiile şi icterul posibil - da, şi el era trecut pe listă. Şi-apoi am reconsiderat ideea. În cel mai rău caz, orice aş face, pot da vina pe medicaţie; în cel mai bun caz, nici nu se bagă de seamă, trecând drept personalitatea mea mirifică şi flamboaiantă. Oricum ar fi, nu cred să mor din asta; patru zile... Ce mi-s patru zile comparativ cu o viaţă fără răceală? Ok, exagerez, da' nu merit şi eu o pauză de la şerveţele nazale şi febră?

AŞa că acum, în timp ce scriu aceste rânduri sunt da, sub medicaţie. Totul pare liniştit şi firesc. Pisica n-a vorbit mai mult decât de obicei, cu toate că m-a rugat să-i cumpăr şi ei bocanci, da' am lămurit-o rapid că vine vara şi nu mai are nevoie. Vecinul a alergat puţin dezbrăcat prin curte, m-am hotărât să dăruiesc măcar 5 flori societăţii (a se citi copii) în următorul an şi mă tot sună unu', Night Shyamalan, să-mi ofere un rol în nu'ş ce film, dar lucrurile sunt fireşti şi normale. Mă duc prin magazine; am văzut o rochie roz cu volănaşe care-mi va sta perfect!

Pân' la următoarea halucinaţie, la bună vedere!