Blonda şi neuronul

Eu nu l-am văzut pe Larry King promovând imaginea de blondă proastă, care să prezinte alături de el şi să dea replici stupide, spre deliciul publicului dresat. Publicul care bate din palme când se ridică pancarta cu "aplauze" şi care râde la comandă. Nici pe Oprah. Nici pe Ellen. Nici pe Jerry Springer. Şi nici pe nimeni din afară de altfel, indiferent de nivelul mediu de inteligenţă al publicului.

Da' nu, că dacă n-au ei, tre' să fim noi deschizători de drumuri. Şi-aşa apare blonda lungă-n picioare, siliconată sau natural dotată şi c-un singur neuron. Rol sau nu, asta chiar nu mai contează pentru că, timp de o oră, n-are decât un neuron. Şi se lasă cu d'alea: glume răsuflate, fileu forţat, hai să râdem de ea că uite, mă, ce proastă-i, râdeţi şi voi de ea, muhahahaha, mamă ce stupidă poate fi, se cunoaşte că-i blondă, uite cum, prin comparaţie, arătăm cu toţii mai deştepţi, şi uite cum se umple golul ăla în care n-aş şti ce să spun, blonda-mi salvează fundul spunând o inepţie, hahahaha, ce inspirat am fost când mi-am adus asistentă să-mi ridice replicile şi să-mi contureze imaginea de doct şi cult şi geniu.

Pe bune, de ce ai băga umplutură? Şi ce e aşa amuzant la una care se face că nu ştie unde-i Atlanticul? Care face ochii mari când aude ampulă, care face pe Barbie de România şi care da, arată bine, da' n-are nici în clin, nici în mânecă cu subiectul? Înţeleg eu că sexul se vinde, da' pentru asta există canale speciale; mult mai interesante decât pseudo-sexo-culturo-politica mondenă.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!