Fetiţa care l-a luat pe nu în braţe

Pe modelul lui "Yes man", propun modelul "No woman". Cică în momentul în care îţi dai voie să accepţi orice, poţi descoperi true hapiness. Dar cum suntem cu toţii diferiţi din fericire, "nu"-ul poate da rezultate la fel de bune.

Şi să fie "No woman", zic.
- Vrei ciocolată?
- Nu.
- Vrei flori, şi serenade, şi dulcegării în fiecare seară?
- Nu.
- Ce-ar fi să mergem în vacanţă la mare?
- Nu.
- Vrei milionul ăla de euro?
- Nu.
- Să-ţi fac un masaj, castele pe lună, să te ajut la curăţenie, să fac totul în locul tău, să-ţi fac viaţa mai uşoară sau să ţi-o complic, să scot câinele afară, să cumpărăm toate nimicurile şi-apoi să ne-ntrebăm pe ce s-au dus banii, să stau, să plec, să iei lecţii de paraşutism, să orice?
- Nu.

Nu pentru orice şi oricine. Cine a zis că da-ul te poate ridica, a subestimat puterea nu-ului. Pentru că dacă da-ul te obligă, nu-ul îi obligă pe ceilalţi. Să-ncerce mai mult, mai mult, din ce în ce mai mult. Yes man era o încercare slăbuţă de a te deschide pentru ceilalţi. No woman îi deschide pe ceilalţi pentru tine. Şi dacă yes man era legat de promisiunea de a spune mereu "da", no woman se poate fofila uşor, pentru că o aprobare scăpată din când în când n-ar face decât să mărească ideea de imprevizibil.

Şi, la fel ca un da etern, şi nu-ul e legat de cum pui întrebarea. Lumea o ţină întotdeauna minte mai degrabă personajele negative; alea te inspiră, alea sunt cel mai bine construite şi cel mai greu de jucat. Fluturaşi şi floricele poate mima oricine. Negativul trebuie să-l simţi măcar pe jumătate, pentru a-l putea contura; pentru a-i face şi pe ceilalţi să-l creadă.

- Vrei iubire, faimă, bani?
- Nu.
Lumea se va înghesui să ţi le ofere, tocmai pentru a te convinge să vrei. Ca să-ţi arate ce pierzi. Ca să te facă să vrei. Pentru că nimănui nu-i place o luptă câştigată din prima, fără rezistenţă, fără obstacole. Decât dacă e atât de banal încât să nu priceapă frumuseţea jocului.

Pân' la următoarea revelaţie, la bună vedere!