Ei, şi cum copilul vecin nu m-a mai deranjat în ultimul timp, mai că am respirat uşurată. Mai că mi-am putut face somnul de frumuseţe în linişte şi pace. Până la un punct. Îi ştii pe ăia de se scoală cu noaptea în cap? Şi au impresia că dacă ei se scoală de cum se crăcănează de ziuă, clar toată lumea face la fel? Despre ei e vorba azi.
Dacă s-ar trezi şi şi-ar vedea frumos de ale lor, n-aş avea nimic. Da' nu, că vezi tu, că ei trebuie să dea de ştire tuturor că au făcut ochi. Şi cum în vizită nu-şi permit să vină, sau n-au motiv destul de bun pentru o asemenea acţiune, PAC! mâna pe telefon, şi dă-i şi sună. Cu sau fără motiv, repet. Dacă n-au, inventează în momentul în care ai făcut imprudenţa de a răspunde. Şi cum să nu răspund, pentru că mă gândesc că, dacă-mi deranjează regalul somn, tre' să fie ceva important. Da' de unde, că doar voia să mă-ntrebe de sănătate. Şi-nchid bătând mărunţel din buze, mă corcolesc mai bine-ntre cerşafuri, şi-mi continui aventura. Sper. Şi sper degeaba, pentru că da, sună din nou telefonul. Altul care n-are somn la ora 10 dimineaţa. Şi-i închid şi ăstuia; de trei ori mi-a sunat azi. Trei persoane au avut cinstea de a mă auzi bâiguind ceva de-a dreptul ilizibil. Habar n-am cine ce a vrut. Nu funcţionez, nu-mi merg rotiţele, n-am treabă. Dar nu, n-au înţeles încă acest lucru.
Mă-ntreb eu aşa, e atât de greu să-ţi intre în cap că mă trezesc după 12-12.30? De ani de zile fac asta; până şi câinele lu' Pavlov a învăţat mai rapid. Da' dacă ai impresia că un câine e mai deştept ca tine, continuă să suni. Aceeaşi voce cristalină te va întâmpina, şi-acelaşi chef neegalat de schimbat banalităţi cu noaptea-n cap. Aceeaşi eu care nu sunt eu până după cafea. Deci sună. Nu-i absolut nici o problemă că-mi întrerupi somnul. Nici prin gând să-ţi treacă că m-ai deranja. Nooo, dimpotrivă, îmi face o neţărmuită plăcere să dorm fragmentat. Ador acest lucru. E idealul meu în viaţă. Sună-mă la 6 dimineaţa, ca să-mi faci viaţa mai frumoasă, te rog.
Pân' la următorii nervi, la bună vedere!
... am si eu din astia, Camelia...
RăspundețiȘtergereOooooo, da! Eu stau la 1st floor, si nu mi-e bine, mai ales seara. Deloc. Si cand mama se trezeste pe la 4 in the morning si incepe sa imi aprinda becurile in ochisori (eu dorm in sufragerie, ca e mare si am biroul aici, cu tot cu balcon deschis, la strada), ca trebuie sa mearga la servici, si vine sa se imbrace si sa se machieze si sa se pieptene :-L, si doar i-am spus sa se mute naibii la baie, da nu dom'le ca e oglinda mai mare si bate becu' altfel in sufragerie. Si mai da drumul si la televizor, ca ea nu sta pe muteste, asculta muzica se uita la stiri...Ah!. Si atunci trebuie sa ma ridic frumos din asternuturile calde, sa imi iau telefonul si sa merg pana in cealalta parte a holului si sa ma trantesc in patul ei. :((. Scuze, m-a luat valul si am scris ditamai pomelnicu. :D Si, ma rog, mai am si motanu care s-a invatat sa zgarie usa de la intrare si sa se catere pe ea sau sa dea cu gheruta pe geamurile de la usile interioare....oaaauu o placere.!!!Si vrea sa manance si sa intre sau sa iasa cand dorm eu.:) Perfect!
RăspundețiȘtergere@Torden - din nefericire parcă se înmulţesc între ei...
RăspundețiȘtergere@Adelina - n-ar fi mai simplu să faceţi schimb de camere? chit că asta ar însemna să muţi biroul şi să renunţi la balcon, eu spun că se merită pentru un somn liniştit:)
RăspundețiȘtergereNu prea as vrea. Dormitorul e mai micut si mi se pare ca stau cumva la vale:-?..nu stiu chiar nu imi place. Am balcon si in dormitor:P dar da intr-o gradinita si intr-adevar e mai linistita camera dar nu pot sa imi mut biroul. E complicat cu firele si cablurile de la net. Si nu fac compromisuri.
RăspundețiȘtergere@Adelina - schimbi şi biroul:D adaugi cabluri, demolezi. asta dacă eşti somno-maniacă, aşa cum sunt eu;)
RăspundețiȘtergere