Simşi

Viaţa este acel hăţiş de întâmplări şi sentimente contradictorii care te aduc la un moment dat în punctul în care... bla-bla-blauri d'astea, de le auzi prin filmele americane, la care pică toate găinile şi au impresia că l-au prins pe Schopenhauer de-un picior. Mă rog, n-am de gând să caut definiţia vieţii, pentru simplul motiv că îmi dau interesul s-o trăiesc; haotic pentru unii, de neînţeles pentru alţii, a mea de dimineaţă până seara; sau de la 12 la când îmi cade cornu' în pernă.

Da' nu, că vezi tu că e unii pentru care nu există "viaţa lor"; adică da, se trezesc ca mine şi ca tine, şi dup-aia spaţiul ăla dintre cafea şi pernă e umplut de viaţa virtuală. Nu de viaţa altora în stilul în care mor de grija ta; nu, că aia deja e arhifumată. Nu, frate. Viaţa virtuală e ultima găselniţă în materie de înlocuitor de viaţă proprie şi personală.

Dacă vrei să vezi panică originală, d'aia de necesită respirat în pungă şi smuls de păr din cap, lansează doar zvonul că se taie netul pentru 12 ore. Smurd-ul va avea mai mult de muncă, rata sinuciderilor va atinge nivel record şi da, ăla de-l vezi alergând dezbrăcat prin centru, cu mouse-ul legat de gât, e ăla de nu poate trăi fără net. Şi spun aşa: discuţii interminabile la o bere, cumpărat de chestii, râs, mâncat, dormit, băut o cafea, scărpinat după ureche; şi de-abia dup-aia, undeva jos de tot, viaţa virtuală. Pentru că, oricât ar fi de bogată în "evenimente", aia nu-i viaţă. Second life sau Sims, tot aia. Nu trăieşti dacă stai cu ochii lipiţi de monitor; trăiesc circuitele, şi hard-ul, şi creşte Electrica, da' atât. Şi nici viu nu te văd, după nopţi întregi ţintuit de scaun, tras la faţă şi da, ştiind tot ce mişcă on-line, dar habar n-având că între două nivele s-au schimbat anotimpurile.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!