În serie

Am oroare de produsele în serie. Că-i vorba de haine, cărţi sau nimicuri. M-ai terminat dacă-s făcute pe bandă rulantă. E de ajuns să văd trei exemplare ale aceleiaşi chestii ca să mi se ridice părul. Până şi şosetele mă enervează dacă sunt multe şi identice dar, nah, au parte de prezumţia de nevinovăţie, pentru că e mai greu să faci rost de şosete personalizate.

Poate mi se trage din copilărie, când majoritatea copiilor aveau bluze la fel, pantaloni la fel, pantofi la fel. Sau poate din adolescenţă, când existau mari şanse de a avea bluză la fel cu a colegului de bancă. Sau poate e manie mai nouă, stimulată de magazinele care au baloţi întregi de bluze gemene. Nu ştiu.

Cert e un singur lucru: mi se strepezesc dinţii când le văd pe toate înşirate frumos, pe umeraşe, şi-s trase la xerox, copiate la indigo, ce mai; parcă s-a trezit unu' într-o dimineaţă, a luat o idee şi a multiplicat-o, pentru c-a rămas setat pe ea. Mi se pune pata. Coşmar total: o gaşcă de produse în serie care încearcă să mă invadeze.

Şi nu înţeleg sincer cine le cumpăra, şi de ce. Mă depăşeşte avântul pe care şi l-au luat; mă intrigă existenţa lor pentru că dacă există ofertă, clar există şi cerere; nu pricep de ce ai vrea ceva pe care-l mai poartă încă jumătate de glob. Cu lăbuţa pe inimă spun, nu pricep. Să mă lămurească cineva, pentru că-i o dilemă majoră; mai ceva ca misterul Sfântului Graal.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!