Şi-n ordinea asta de idei, ghici cine se relaxa maiestuos săptămâna trecută, lăfăindu-se între un pahar de vorbă, ceva bun de băut şi ţigară după ţigară? Eu, cum cine? Şi se făcea că totul mergea strună. Chelneriţa - o umbră. Scrumiera schimbată la timp, comanda rapid servită, fără invadarea spaţiului propriu şi personal, ce mai, o minunăţie. Per-fect. Da' cred c-am deochiat-o. Altă explicaţie pentru întâmplarea bizară ce-a urmat, nu găsesc.
Se făcea că cer nota. Şi cum se cere nota? Cum altfel decât "nota, vă rog". Reiau: Nota, vă rog. Şi-ntârzie. Şi-ntârzie. Şi da, întârzie. Şi când se-ntoarce, se-ntoarce fără notă şi c-un mojito-n fapt. Recunosc, mai fusese mojito pe masă. Nu doar mojito, da' ăla i s-a părut ei că seamănă cu nota. Sprânceana mi s-a ridicat vizibil. N-aveam nici un dinte împotriva încă unui mojito dar, semantico-lexicologico-morfologico-fonetico vorbind, în ce limbă "nota, vă rog" seamănă cu "încă un mojito"? Sau cu "un mojito, vă rog" sau cu "un mojito"? Să repete cineva cu voce tare. Dacă găseşte vreo asemănare, rog să trimită înregistrarea, să mă lămuresc şi eu. Pentru că am făcut dup-aia exerciţii de dicţie. Am rugat mai multe persoane să spună, pe diferite voci şi tonalităţi chestia asta, da' asemănarea a întârziat să apară. M-am sacrificat cu mojito-ul respectiv. Am oferit ajutor la consumarea lui în speranţa că voi înţelege cum s-a ajuns la el. Cum de-a răsărit poponeţ pe masă. Cum de s-a metamorfozat dintr-un bon într-un pahar; şi-ncă şi plin. N-am aflat răspunsul. Întrebarea persistă. Cum?
Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!
=)))
RăspundețiȘtergerepăi simplu, mă... gagica a dezvoltat, în timp, o pasiune/psihoză/obsesie pentru mojito:D când aude cuvântul cu pricina, intră în transă și nu mai șie altceva: nu face decât să vadă, privească, viseze, facă, servească...mojito :))) pariu că de acum asociază deja fața ta cu un minunat pahar de mojito, iar dacă data viitoare o să ceri apă plată, tot mojito îți aduce=)))
Si ai fost nevoita sa si platesti acel mojito, presupun. Si mie mi s-a intamplat ceva similar intr-un restaurant, am comandat un suc si mi s-a desfacut si pus in pahar si de fiecare data cand eram gata, inainte sa apuc sa cer altceva, mi se reumplea paharul :|.
RăspundețiȘtergereDe ce nu ai cerut explicatii? Eu asa as fi facut.
RăspundețiȘtergere:))))
RăspundețiȘtergereSi mie imi plac lucrurile astea. Ma ajuta sa ma relaxez, si sa mai las din "tepi". Sa-mi spui si mie care e locul, sa nu merg pe acolo :)
Luni (nu rade, dar ne gandiram noi, ca toata lumea merge in crasma in weekend si noi programaram seara de Luni) ajunseram intr-o locatie f f f cunoscuta (98 % dintre ospatarii cunoscuti erau inca acolo, sefii in foisor, noi la o masa mai retrasa, undeva pe terasa),ne ajezaram la mas, dupa ce am salutat din manuta,ca vorbeam la telefon, unul dintre ospatari (am aflat intre timp ca a fost avansat ca sef de sala)si ne asezaram la masa luminata (retrasa,dar luminata) si da-i si asteapta, asteapta, asteapta. Ma uit la ceas, trecusera 20 de minute,in separeuld e langa,unde stateau linistiti doi domni, la fel, nicio miscare de angajta,in schimb catre masa patronului treceau mereu. Bun, ce zic, nu ma duc sa ii chem eu,ca sa nu ma vada sefii sa se ia de ei, stiam care-s reulile pe acolo f bine, sefii-s de treaba, dar angajatii sunt pulbere.Asa, radem,ne hlizim,ne amintim ca anul trecut am stat o ora pana ne-a luat comanda,ca era bataie pe mese, ca am stat alta ora sa ne aduca si comanda si alte zeci de minute ca sa platim 9puteam pleca lejer fara sa o facem),mai admiram o floare, mai radem si la un moment dat zic "il sun pe Goe (ospatarul pe langa care trecusem).Bun, sun, dar surpriza Goe isi schibase nr, imi cer scuze si zic "gata,ultima solutie o sun pe cea care e factotum", o sun, nu ne intelegem, ii dau mesaj "suntem si noi p-aici si poate trimit vreun ospatar sa ne ia comanda,ca acum se face ora de cand asteptam si nu vreau sa ma vada patroana ca satept de atat vreme, deja ma ascund cum pot dupa invitata mea".Mai trec minute bune, o vad pe factotum si pe bucatarul sef, traversez podetul al ei, le spun ce vreau si o aud "bine mai Goe, daca le-ai vazut,ce naiba le vedea sefa,d e ce n-ai trimis pe nimeni" si pleaca la bucatarie.Na, stia ce vroiam, dar totusi trebuia sa vina si ospatarul.Si a venit, dupa alte 20 d eminute. Am ras atat de mult,puteam pleca,dar nu am vrut,aer era, liniste da, pasarele, padure, fain locul.
RăspundețiȘtergereAglomerat?!?! Noi, vecinii de langa si inca o masa,undeva sus, pe o alta terasa.
Ahhh, am ras cu lacrimi.
@Inache - un fel de câine al lui Pavlov? daaa, asta mă face să mă simt atât de bine:)))
RăspundețiȘtergere@Oana - "nevoită" e un fel de a spune, pentru că nu l-am contestat;)) a fost prea mare şocul...
RăspundețiȘtergere@Compass - nu-s antimojito; altminteri aş fi cerut.
RăspundețiȘtergere@Torden - e senzaţia aia, de enervat atât de tare, încât te amuzi;))
RăspundețiȘtergerespun, spun, da' nu "pe post":P
@Fetita Junglei13 - măcar tu erai "de-a casei", ştiai cum merge treaba pe acolo. plus că o "nenorocire" d'asta, în grup, se transformă în motiv de hăhăială totală.
RăspundețiȘtergereeram de-a casei,pentru ca ii stiam si ma stiau aproape toti,grupul a devenit grup,pentru ca si vecinii de langa erau in aceiasi situatie,dar de fapt eram doar doua.
RăspundețiȘtergere@Fetita Junglei13 - :)) grup de două sună bine;)
RăspundețiȘtergere