Admirator secret

Ajung eu aseară acasă, arunc geanta-ntr-o parte, schimb rapid de haine mai ceva ca super-eroii, hrănesc Cami, dau să ies din cameră, PADABUM MIAU!
O pisică necunoscută drept în fața ușii, semimieunând, semitorcând. Prea alintată. Am pus-o să se prezinte, a refuzat, da` a continuat să toarcă.
Nu-i a bună. Pe bune că nu-i a bună. Asta-i borțoasă și-are nevoie de-un cămin sigur unde să aducă pe lume mulți micuți miorlăitori. Deja mă vedeam șef de cămin. Că partea cu născutul e cea mai ușoară; da` dup-aia tre` să-i educi, să-i duci la grădiniță, la școală, mă rog, totul pentru viitorul micuților. Și-am făcut ce-ar face oricine în situația dată: mi-am dat seama că-i motan. Insistent, dar motan.

Și-am zis că-n timp ce fac duș, clar o să plece. M-a așteptat în fața ușii. Mi-a intrat dup-aia-n baie. L-am scos din baie, a vrut în bucătărie. L-am scos din bucătărie, a vrut în cameră. Am zis că poate îi e foame și dup-aia pleacă. Nope. În fața ușii îmi cânta serenade. Și-am decis să apelez la soluția supremă: Cami!
Clar ea va fi aceea care-și va apăra teritoriul și care-i va arăta că nu-i politicos să miauni pe domeniul altuia. Aha... A ieșit Cami, grea, periculoasă, cu mușchii explodându-i pe sub blăniță, l-a câhâit demonstrativ... și-a fugit.

Ăsta mult mai mic, da` insistent. Cami - cu coada brăduț. Intrigată și geloasă.
Gri i-ar fi arătat respectivului poarta și l-ar fi condus manierat afară din curte. Cami nu. Cami se uita la el, ostilă de după tufa de trandafiri, iar el se freca bucuros de piciorul meu. Cum s-o conving că n-o înșel? Că el se ține scai de mine, și eu n-am sentimente și nici gânduri de înlocuire?

Deci cine se chinuia la 1 din noapte s-o bage pe Cami în cameră, pentru că motanul îmi făcea declarații de dragoste iar eu simțeam săgețile geloziei în privirea ei? Și cine s-a chinuit dup-aia s-o convingă că n-are nici o vină, că el a venit, nu știu de unde, nu-l cunosc, nu l-am mai văzut până acum, n-am nici o treabă cu el, e posibil să fie un admirator secret, dar eu nu l-am încurajat în nici un fel și dacă ea nu e de acord, el nu are ce căuta la noi și da, i-am dat mâncare dar doar pentru că mieuna grav și-am zis să nu leșine de foame? Eu, bineînțeles.

Cred că m-a iertat. Cred. Da` dacă vine admiratoru` și la noapte, eu pe unde scot cămașa?

Pân` la următoarele aventuri, la bună vedere!