Zbor deasupra unui cuib de cuci

Chestiile mici contează. Chestiile mici te fac fericit. Puse cap la cap, una lângă cealaltă. Nu o mare de fericire. Nu o plapumă care să acopere tot, pentru că riști să ți se facă cald, și să vrei afară. Cică și de fericire poți să te saturi la un moment dat. Nu știu, așa am auzit.

Da` dacă pui cap la cap un zâmbet dat, unul luat, o cană de cafea, ultima țigară poștită, o pisică care te spală dimineața, un puf de parfum, o prăjitură, zi cu soare, idei crețe, replici la fileu, eșarfa prima dată luată-n anul ăsta și mai găsești atent și alte firimituri, o să vezi că How to Make an American Quilt nu-i doar un film de care uiți imediat după ce l-ai văzut. Și că Fericirile nu-s doar 9, și-n nici un caz nu-s alea pe care le înveți la religie. Îs mai multe, și-s altele în funcție de fiecare. Nici măcar cafeaua nu-i universală.

Citesc în globul de cristal, îmi studiez liniile din palmă, în cărți nu mai vreau să-mi fie citit, și-n orice parte m-aș uita las timpul să curgă. Mai încet sau mai repede, după cum are el chef. Oricum nu-i poți spune secundei să înghețe. Și chiar de-ai putea, te-ai risca? Dacă după aia urmează alta și mai și? Dacă nu te-ai oprit la aia potrivită? Dacă după schimbă totul? Între o secundă de cunoaștere și nemurire, tot nemurirea o aleg. Orice ar însemna asta.

Și mai fumez o țigară, deschid geamul larg și mă uit, pentru o clipă de fericire, cum dorm pisicile cap în cap și cum da, am auzit primul guguștiuc pe anul ăsta.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!