Corect

Printre cei mai maniaci oameni mi s-au părut întotdeauna cei obsedați să facă ce-i corect. Corectul lor, pe care vor să-l impună tuturor. Care nu pot dormi noaptea dacă n-au dus corectitudinea aia la extreme. Care au impresia că dacă nu te țacă pentru fiecare greșeală, nu și-au îndeplinit scopul și menirea pe ziua respectivă. Care se hrănesc cu fiecare lucru ”greșit” pe care-l ”îndreaptă”. Aidoma celor cu comportament obsesiv-compulsiv, care se axează pe curățenie. O scamă e dezastru, o firimitură - apocalipsă.

Fă ce vrei. Îndreaptă-te pe tine, da` nu-mi băga mie pe gât corectul tău. Nu te ascunde sub vălul corectitudinii ca să-ți ascunzi răutatea. Gratuită. Cică prostia și răutatea merg mână-n mână. Așa o fi, nu zic nu, da` asta nu-i o scuză. Și pe bune dacă înțeleg de ce te-ai afunda din ce în ce mai mult? Nu ți-e teamă c-o să se-ntoarcă karma aia și-o să te muște de fund?

Și Hitler era convins că face ce-i corect, și uite cum a ajuns.

Pân` la următoare dilemă, la bună vedere!