Pisica - p.4

Cum să nu te enervezi când tu te scoli cu noaptea-n cap, după vreo 2-3 ore de somn de-abia rupte, cu frigul în sânge, după ce-ai făcut pe jumătate adormită cafeaua și-i minune cum de n-ai dat-o-n foc ca să te boscorodească Doamna Mamă dup-aia un secol întreg, când țigara nu pare ca prima, ci continuare a ăleia de aseară, nici măcar soarele n-a catacdisit să-și arate fața, apa refuză să se-ncălzească pentru că-i în trend să curgă rece, nu știu încă dacă acum e ”ieri” sau ”azi” și ea... ea doarme liniștită, încadrată bine de pătură. Și visează. Și mai și toarce demonstrativ. Presupun că, dacă mă dau mai aproape, o să se-ntindă demonstrativ, atât îi de bine! Cum să nu te enervezi???

Da` cum să n-o ierți dacă, atunci când te vede, mai are puțin și-ar sta în cap, și uită și de mâncare, și de alergat, și de mâncare, doar ca să facă ce știe ea mai bine, adică să se alinte-n cinstea ta, când te trezește subtil cu capete-n gură și dacă refuzi să te trezești începe să te spele pentru că-ntr-un fel e maternă, așa, chit că n-ar recunoaște-n vecii vecilor, când îți împletește zeci de fulare doar o să adormi la un moment dat și-ți mai aduce și ceva proaspăt de mâncare-n caz că ți-era foame?

Și cum să nu te amuzi când tre` s-o iei în brațe și s-o conduci in the safe zone pentru că-i un câine mare și fioros în zonă și, cu toate că-l știe de ani buni nu, nu-l suportă, da` parcă nici nu l-ar dezmierda cu gheara pentru a-l pune la punct, așa că ia-o, Camelia, în brațe și cațăr-o pe gard, pentru c-o fi ea pisică, da` e sensibilă cu nervii, și n-ai vrea s-o vezi cum începe să plângă sau cum declanșează al treilea război mondial?

Și cum să nu zâmbești când scrii asta, chit că ea doarme liniștită-n continuare, și nici că-i pasă c-ai mai dormi și tu oleacă, da` tre` să nu pentru că gata, pauza de țigară e dead, over, kaput, конец și pentru tine-ncepe o nouă zi, în timp ce pentru ea începe somnul de frumusețe?

Pân` la următoarea dimineață, la bună vedere!