Dietă însărcinată - p.2

Am vaga impresie că unele traduc faptul că au rămas însărcinate prin ”liber la mâncare”.
Dacă până în momentul zero chinuiau o dietă de câțiva ani, cum află că stau să nască, dietă? Care dietă? Micuțului i-e foame. Micuțul trebuie hrănit, micuțul are nevoie de resurse, micuțul are pofte. Eu n-aș mânca, da` vezi tu, el cere. El insistă, din cauza lui mănânc triplu, din cauza lui nu fac decât să mă îngraș; nici măcar să fac sport nu mai pot pentru că, vezi tu, el prinde proporții, și mi-e teamă să nu pățească ceva dacă nu mănânc 18 ore pe zi sau dacă fac cel mai mic gest de sport. Gen mersul pe jos. Și da, suntem de-abia în luna a 3-a...

Un motiv ca să bagi în tine până nu mai poți, fără restricții. Cu explicații din alea: dacă mi-e poftă, și nu mănânc ACUM, există posibilitate ca viitorul copil să se nască cu nu`ș ce semn. A ceea ce i-am refuzat. Pe bune? Și dacă ți-e poftă de-un elefant, o să-l mănânci pentru a evita un semn? Și cum stă treaba cu semnele astea? Îs cu detalii, sau îs stilizate? Cărui gen aparțin? Îs mai mult poză, sau bat înspre pictură? Și, mai ales, dacă ți-e poftă de mai multe chestii și nu le mănânci, o să ai un copil tatuat din naștere?

Și mai e o chestie: de poftă, guști. Nu mănânci tot frigiderul. Nu devorezi cât ar mânca populația unei țărișoare mici din Africa la o singură masă. Îți satisfaci pofta, nu-ți potolești foamea. Dar dacă tot ai motiv, cum să nu profiți? Ce mai contează o tonă-n plus? Ești mândră viitoare mamă, bagă acum, cât ai motiv. Și dacă după o să fie nevoie de regim, poți oricând să mai trântești altul; ca o prelungire a perioadei motivate.

Ce bine e să mănânci!

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!