Primul mărțișor

Acum ai de unde alege. Răbdare să ai, că mărțișoarele-s în cascade. Mai mici, mai mari, mai rotunde, mai brățări sau mai broșe, sunt cu duiumul. Neapărat cu roșu-alb lipit de ele, c-așa-i tradiția. Să fie roșu-alb, să știe și ăla care nu s-a uitat în calendar că a venit primăvara. Mărțișoarele nu-s dinamoviste. Nici măcar nu-s obligatorii. Îs opționale. Primăvara e obligatorie.

Ghioceii nu-s alb-roșii. Îs alb-verzi. Mi-au plăcut mereu ghioceii. Copii de primăvară, la fel ca tine.

Strângeam căpăcele de ghindă, conuri de brad, film de la aparat, presam flori, scotoceam după ață, mă disperam titirez prin casă, adunam tot într-un loc și-apoi mă linișteam. Câteva ore nu mă auzeai. Meșteream. Ține, taie, decupează, împletește, lipește; nu-i bine. Ia-o de la capăt. Ține, taie, decupează, împletește, lipește. Încă mai meșteresc cu vârful limbii scos afară; semn de concentrare maximă.

Ieșeau felicitări chinuite, mărțișoare puțin diforme, mai mult futuriste, ornate cu carioca și-nfrumusețate cu praf de glob pisat. Fardurile Doamnei Mame nu scăpau nici ele de micul geniu. Tot ce putea fi folosit era folosit; transformat în scopuri estetice. Cred că - intr-un fel sau altul - am pus bazele hand-made-ului autohton. Cu influențe grotesco-gotice, da` mai contează?

Și-apoi urma împărțirea mărțișoarelor. Erau doar pentru apropiați. Mama, bunica, bunica cealaltă. Restul primeau mărțișoare obișnuite, cumpărate de la magazin. Mi-era milă de restul, că aveau mărțișoare ca restul lumii, da` talentul meu nu putea fi risipit pe străini. Și mă-nfoiam mai ceva ca Peneș Curcanul - da, am crezut mult timp că Peneș chiar era curcan - când îmi împărțeam operele. Cu dispreț priveam mărțișoarele de bandă rulantă. N-aveau suflet, n-aveau suflu inspirativ, n-aveau pasiune.

Dup-aia am împlinit vreo 7 ani, și mi-a trecut mania meșteritului de mărțișoare. Au venit alte manii la rând. Și-alte primăveri. Și-acum îmi place să mă plimb printre tarabe cu mărțișoare. Să mă uit și să-mi fac arhiva de amintiri, de la un an la altul.

Pân` la următoarea primăvară, la bună vedere!