Micul dejun al campionilor

Nu fac mofturi la mâncare; dacă-mi place, mănânc, dacă nu, caut altceva sau improvizez. Nu-s nici adepta vegetarianismului, dar nici nu mă omor după carne. Nu prea înghit tradiționala mâncare gătită decât la ocazii speciale, mă-nvârt și eu prin frigider, aleg, tai, adun și-ntr-un final mă satur c-un sandviș sau c-o salată.

Doamna Mamă mă bate la cap din când în când cum c-ar trebui să și blablabla sau să mănânc și blablabla că dacă nu blablabla dar s-a prins că nu aud decât partea cu bla, și mă lasă-n plata mea. N-oi muri de foame, speră ea.

Ce n-am luat în calcul e faptul că nu doar Doamna Mamă ar vrea să mănânc mai sănătos, mai mult, mai organic. Și pentru că ea m-a lăsat în pace, s-a gândit altcineva să aibă grijă de dieta mea...

Mă trezesc frumos, aproape odihnită, cu gândul la cafea, soarele strălucește, păsărelele ciripesc, cu gândul la cafea, după ce că-i vineri, mai e și-o vineri caldă, îmi spăl mirificele plete, cu gândul la cafea, cu cafeaua aburindă-n cană mă-ndrept din nou spre camera mea, fără mic dejun că n-am chef, Cami țopăind fericită pe lângă mine, ajung în fața camerei și fac stânga-mprejur. Departe de cameră, nu de alta da` am o cană cu cafea fierbinte-n mână și micul dejun mă așteaptă pe preș. Proaspăt, organic și plin de proteine. Cu ceva timp în urmă era un liliac. D`ăla de zboară, șoarece cu aripi, teroarea fetelor cu păr lung, vampirul nopții, orice. Da, liliac din ăla a fost. Acum e ofrandă pentru mine. Mic dejun sănătos și hrănitor.

Mă uit la Cami. Nu-și mai încape-n piele de mândrie. Și-o vizualizez zburând după cete-ntregi de lilieci, fixată pe unul anume, care i s-a părut mai gustos; un fel de supermarket aerian, din punctul ei de vedere. Pentru că șoarecii sunt so last year. În costumul de super erou, spaima familiilor de rozătoare și rozătoare cu aripi, fixată pe-un singur gând: să mă vadă mâncând ceva gustos și hrănitor, pentru că dacă mai mănânc mult salate, mă anemiez total, n-o să mai am unghii puternice și blana lucioasă, și nici n-o să mă pot cățăra pe toate gardurile cu ea. Clar din cauză că mănânc toate verzăturile și chestiile pe care ea nu le aprobă n-am făcut asta cu ea până acum. E momentul să mă întremez și să pornim în aventură! Cami și Cami, spaima cartierului!

I-am înțeles punctul de vedere. L-am luat în considerare, l-am întors pe toate părțile, am încercat să-i explic că nu-i de mine dieta spartană la care se supune, eu nu-s atât de disciplinată ca ea, liliacul a aterizat direct la gunoi, sper să nu fi crezut că l-am devorat satisfăcută, cert e că acum Cami doarme. Probabil visează meniuri alternative, pe care să nu le pot refuza. Și planuri de cucerire a întregii lumi. Sper doar să nu mă vizualizeze legată de-un scaun, total imobilizată și hrănită cu forța de-o armată de mâțe, cu cele mai fine delicatese încă vii... Sper.

Pân` la următoarea dietă, la bună vedere!