One missed call - p.2

Ce noroc pe capul meu că sunt o persoană căutată! Toată lumea vrea să stea de vorbă cu mine la telefon. Cred că-i vocea mea care-i atrage, sau personalitatea debordantă pe care o eman și prin telefon, pentru că altfel nu-mi explic de unde abundența de apeluri cu număr ascuns. Și cu persoane necunoscute la capătul celălalt.

Unii au renunțat după prima dată, alții au încercat, au încercat și-ntr-un final s-au lăsat și ei păgubași, două categorii se-ncăpățânează să mă sune în continuare: plozii și ardelenii.

Ardelenii mă sună și caută o anume persoană. Mereu alta. Pana mea, înțeleg c-au încurcat numărul, da` numai ardelenii să aibă această proprietate mirobolantă? Încurci o cifră, tastezi aiurea, mă rog, toate astea de se pot întâmpla c-un mobil... Eu știu, pentru că-n loc să cer un taxi de la o firmă de taximetrie, am cerut de la poliția de frontieră; numere asemănătoare, na! Da` de ce doar ardeleni??? Dilemă nerezolvată.

A doua categorie, plozii. D`ăia de până-n 12-13 ani, că se cunoaște-n voce, și-s în gașcă, și sună, și pe fundal se aud hihihihohoho-uri, și e amuzant, până la un punct. Ăla-n care mă deranjează din somn.
La câți kinderi mă sună, am impresia că cineva a făcut o glumă proastă și mi-a pus numărul pe-un site de mini-minori. Ceva de genul: ”Vreți să vorbiți cu Cutare personaj? Sunați aici!” Și normal că plozii sună, că-s stupizi, și miros ciudat și au energie și chef de aventură și-au găsit neuronii mei să-i transforme în catapultă. Dilemă semirezolvată.

Nu mai țin minte cât de amuzant era să stresezi pe cineva cu telefoane secrete, da` tind să cred că foarte foarte foarte șmecher, din moment ce funcționează și-n ziua de azi. După o veșnicie de #31#.

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!