Primul exemplu care-mi vine-n minte e Tarkovski. Am încercat să mă uit, pe bune c-am încercat. Mi-au murit neuronii de răbdare. Tind eu să cred că, din ăia mulți care spun că îl adoră pe Tarkovski, doar câțiva chiar cred ce spun; restul susțin asta pentru că cică e inteligent să-ți placă. Da` asta-i doar părerea mea, și s-ar putea să mă-nșel.
Am văzut sute de filme. Fără să exagerez. Unele mi-au plăcut, la altele m-am uitat pentru că erau ușurele și mă destindeau pe moment, altele au rămas acolo; titluri de referință pentru mine. Le-aș revedea oricând, oricum, în orice poziție și la orice oră. Da` nu vreau să fac recenzie de film. E una dintre chestiile pe care nu le-aș face din comoditate, din puțin egoism și pentru că deja-s prea mulți care fac asta.
Mania mea supremă o reprezintă anime-urile. Nu, nu alea cu super puteri și alienși care încearcă să cucerească lumea. Cu toate că două dintre titlurile mele de suflet au și d`astea. Loveless și Elfen Lied. Restul n-are de-a face cu d`astea.
Îmi plac anime-urile pentru toate expresiile pufi pe care le-am văzut acolo. Pentru cum, în ciuda unei mentalități pe care n-o înțeleg, înțeleg totul. Pentru cum n-aș fi crezut că niște linii trasate pe hârtie pot exprima. Cum două femei reale care se țin de mâini și se pupă cu ochii în inimioare mi-ar părea cel puțin rizibile dar, desenate, sunt totul. Cum, dacă n-ai văzut ce-am văzut eu n-ai cum înțelege. Cum.
Pân` la următoarea manie, la bună vedere!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu