Ascultam fascinată. Ca pe o poveste citită de-o voce familiară. Aceeași în fiecare zi. Auzeam cote, visam cote, nu știam exact ce-s alea și de ce Dunărea are mai multe ape și nu doar una singură, dar așteptam vești despre ele. Ce mai fac, cum se mai simt, care crește, care scade.
Mod autist de relaxare. Ca atunci când te doare sufletul și simți nevoia să stai într-un loc. Să te legeni. Înainte, înapoi. Înainte, înapoi. Să nu gândești nimic. Legănatul te ajută să nu gândești. Te-ai oprit. Nu, nu gândi. Ia-o de la capăt. Înainte, înapoi. Cotele apelor Dunării.
Calafat ieri - 242 cm, crește 9 cm. Bechet ieri - 296 cm, crește 5 cm. Corabia ieri - 247 cm, crește 17 cm. Zimnicea ieri - 271 cm, crește 37 cm.
Panica din stomac. Acută. Fără să știi de ce. De unde. Când e panică, te lovește. Da` poate te iartă de data asta. Poate-i doar panică de nesomn. De noapte pierdută. Sigur. Grav e când apare pe neașteptate. După nesomn, e panică falsă. La mâna a doua. Ai grijă la panica subită. Calmează-te și așteaptă-te la ce-i mai grav. Ai și tu ”cel mai grav”. Pentru mine, neimportant. Pentru tine, dezastru. La fel e și la mine. Pentru tine, neimportant. Pentru mine, dezastru. Găsește-ți mantra și ține-te de ea. O dată, de două ori, de câte ori este nevoie.
Calafat ieri - 242 cm, crește 9 cm. Bechet ieri - 296 cm, crește 5 cm. Corabia ieri - 247 cm, crește 17 cm. Zimnicea ieri - 271 cm, crește 37 cm.
Și dacă nici așa nu trece, schimbă mantra. Schimbă panica. Schimbă poziția. Inevitabilul se întâmplă oricum.
Pân` la următoarea mantră, la bună vedere!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu