.

miercuri, 6 iulie 2011

Münchausen în devenire

Am o mătuşă care hiperbolizează excesiv. Atât de grav, încât mi se pare că lumea ei e o epopee la superlativ absolut. O felie de pâine d'aia normala, de la magazin, e excelentă. O prăjitură ca oricare alta e extraordinară. Ce găteşte doamna mamă e fenomenal, ce meştereşte Bucur e total uimitor, dacă dau "bună ziua" sunt genială, florile de la mine din curte sunt fabuloase, totul e mirobolant.

Da, ea e aia care duce sunetele spre o nouă dimensiune exact în momentul în care eu dorm mai cu patos, exact în faţa geamului meu. Pentru că se-mpiedică de o pietricică; cea mai măiastră pietricică posibilă. Şi-apoi, mai e şi păsăruica aia care triluieşte fantastic, melcul care urcă pe perete într-un ritm exacerbat, poarta care se deschide minunat...

Am şi-un unchi. El doar hiperbolizează. Da, unchiul şi mătuşa sunt legaţi prin căsătorie. Pentru el, nu e vorba de ce fac alţii, ci de ce a făcut el. Flic-flac-urile pe care le făcea în tinereţe, cât de periculos era pe motocicletă, cât de grozav a fost când a făcut de 15 ori turul Europei, cum găsea cele mai tari pensiuni, cei mai buni oameni, cele mai delicioase mâncăruri.

Dilema mea e în felul următor: exagerau de dinainte de a se cunoaşte, s-au luat unul după altul, sau şi-au dezvoltat calităţile în timp? O fi ţinând de vârstă, sau de caracter? N-am pe cine întreba, pentru că nu trăia nimeni încă în mod conştient pe vremea când erau ei tineri. Îs mai bătrâni decât timpul. Şi exagerează din ce în ce mai mult. Sper să n-ajungă Baronul de Münchausen la pătrat...

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!

10 comentarii:

  1. Se zice ca dupa un anumit timp petrecut alaturi de cineva, o cam iei razna si incepi sa semeni cu persoana respectiva. Si persoana cu tine. Cred ca asta ar fi explicatia :-??

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred că fiecare dintre ei avea obiceiul și înainte de a se cunoaște, s-au căsătorit pentru că unuia îi place să fie lăudat excesiv, iar celuilalt să laude excesiv, și împreună și-au perfecționat, în timp, „calitățile”. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Savuroasă povestioara ta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi imaginez că au numai poveşti fantastice - la propriu. Trebuie să ne gândim să şi-au dat câteva sfaturi unul altuia, că na, dacă s-au căsătorit treaba asta a devenit bun de familie, eventual lăsată moştenire. Dar în acelaşi timp, cel puţin mătuşa pare să iubească viaţa

    RăspundețiȘtergere
  4. O mica inclinatie acolo cred ca au avut inca din tinerete, inainte de a se cunoaste, pe care si-au dezvoltat-o apoi. Odata cu inaintarea in varsta si-au dezvoltat-o tot mai mult si tot asa. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Marius - s-ar putea să fie asta... cu toate că, pentru a nimeri împreună, tre' să semene măcar puţin.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mădălina Mihalcea - săru' mâna:P
    îţi dai seama că asta s-a întâmplat mileniul trecut?:D

    RăspundețiȘtergere
  7. @Bogdan - şi la propriu, şi la figurat. amândoi iubesc viaţa, asta-i drept.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lillee - îţi dai seama cum vor fi peste 10 ani?:)))

    RăspundețiȘtergere
  9. E şi asta un paradox, să iubeşti atât de mult viaţa încât să ţi-o imaginezi/inventezi.

    p.s.: dacă poţi schimba în blogroll vechea adresă a blogului cu cea noua :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Bogdan - nu-şi imaginează lucrurile în sine; pleacă de la un schelet real. când termină de exagerat da, e o altă poveste...

    Ps - executat:)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger