Băbeşti

Cică dacă sughiţi, te pomeneşte cineva. Da' în stilul în care mă pocnea pe mine sughiţatul, ar fi însemnat că mă pomeneşte cineva non-stop; şi pe bune că nu eram atât de interesantă când eram ţâncău. Aş fi preferat să se oprească ăl de mă pomenea, pentru că, la un moment dat, ajungeam şi la câte o oră de sughiţat în continuu. Şi-ncearcă-le pe toate: o linguriţă de zahăr. Nope, nu ţine. Trage aer în piept, ţine-l acolo cât numeri pân' la 10, dă-i drumu' şi repetă acţiunea încă de vreo două ori. Bea zece înghiţituri de apă fără să respiri. Bea apă cu paharul invers. Nimic, frate, tot când voia el se oprea.

Şi de-ar fi doar atât... Dacă ţi se zbate pleoapa, tre' să-i administrezi trei cruci consecutive. Nu ştiu de ce, pentru că mă-ndoiesc că se sperie curentul de l-ai tras de trei cruci, da'... merită încercat. Nu poţi să caşti, tre' să te masezi în jurul buricului. Te doare capul şi nu-ţi găseşti starea, descântec de deochi. Dacă nu găseşti pe cineva care să realizeze operaţiunea pentru tine, te autodescânţi; neapărat cu lingura de lemn înfiptă-n brău, pentru că altfel e în van. Te doare măseaua, strângi cu putere de degetul arătător. Ţi s-a aplecat, te masezi cu patos între degetul mare şi arătător; merge şi varianta cu descântatul, dacă găseşti pe cineva care să ştie cuvintele potrivite. Îţi ţiuie urechea, strânge-te de nas şi respiră pe urechi. Vrei să strănuţi şi nu poţi, uite-te la bec. Te mănâncă-n talpă nu, nu te apuca să dansezi; scarpină-te direct, e mai eficient. Iei un căţel sau o pisică, tre' să dai ceva în schimb, pentru că altfel e posibil să n-ai parte de el. Iei un copil "de suflet", tre' să-l dai peste pervaz, altfel moare. Ţi-ai luat ceva nou, trebuie udat "să nu se rupă". Te doare sufletul? N-a găsit incă nimeni leac pentru asta.

Pân' la următoarele soluţii, la bună vedere!