Bere cu noduri

De ce te-ai duce să bei o bere, într-o după-amiază de week-end care se vrea a fi relaxantă, cu orăcăitorul după tine? În loc să te bucuri că berea-i rece, că sticla e aburindă, conversaţia merge unsă, muzica-i bună şi da, mai e şi câte o adiere de vânt din când în când, stai şi schimbi scutece. Îl mai iei pe "micuţ" la plimbat, că, de, e mic şi nu ştie decât să facă scandal, mai cere şi-un şerveţel că a început deja să bălească pe masă, fă cu schimbul să poţi bea un gât din berea care nu mai e nici rece, nici acidulată, şşşt, taci cu tata, ţine-l şi tu puţin că mi-au amorţit picioarele, da' hai să plecăm odată că deja am ameţit de la atâta legănat; berea o beau acasă, de nervi...

Şi cum unul mic care orăcăie n-ar fi de ajuns, mai sunt şi câţiva d'ăia mai mari, care n-au stare, pen' că adulţii spun lucruri plictisitoare, şi tre' să stai cu bunghiul pe ei să nu-şi rupă gâtul printre scaune şi să nu se-mpiedice de-un picior întins lejer, fără intenţie de piedică, da' plodu' oricât de mare ar fi, tot mic e să priceapă că nu, n-are voie să se-nvârtă-n jurul scaunului, şi că alţii s-ar putea să fie agasaţi de ţipetele de încântare pe care le scoate.

La masa alăturată, un câine. Mă, şi-a stat ăla cuminte, în lesă, un cuvânt n-a scos. Nu s-a foit că se plictiseşte, n-a vrut mai repede acasă, nu s-a apucat să adulmece persoanele din jur, puteai jura că nici măcar nu-i acolo. Noo, că vezi tu, că pentru copii nu poate fi la fel. Nu poţi să-i ţii în lesă, botniţă dacă le pui te asaltează ăia de la protecţia minorilor, nici măcar de pom nu-i poţi lega, ca să ai asigurate 15 minute de relache.

Şi-atunci de ce i-ai lua cu tine? Ok, înţeleg, unii n-au cu cine să-i lase. Da' toţi? Dacă-s aşa de mulţi, eu zic să-i adune, să-i bage-ntr-un loc comun şi să-i lase să-şi facă de cap 2-3 ore, cât îţi ia să duci o discuţie adultă la o bere care să n-aibă timp să se încălzească. Da' să se restricţioneze accesul persoanelor sub 10 ani în locuri publice, unde se fumează şi se consumă băuturi alcoolice, şi unii chiar n-au chef să audă "ţipete zglobii" şi să vadă "copii fericiţi zbenguindu-se cu spor". Numai la binele "micuţilor" mă gândesc când spun asta, evident.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!