"Semne" de bună purtare

Din ciclul "preaminunatele peripeţii ale Cameliei în preaminunata lume a prezentului", un nou episod.

Nu-mi plac discriminările pe motiv de rasă, sex, religie, identitate sexuală. Nu-mi plac pentru că aş putea foarte bine fi eu în locul celui discriminat; oricând rolurile pot fi inversate. Nu, nu voi face teoria chibritului, mă voi limita la chestii mai "lumeşti", să spunem, la o chestie care mi se pare pe cât de amuzantă, pe atât de enervantă.

Am văzut la uşa de la intrarea a mai multor cafenele (ca denumire generică) un afiş care suna cam aşa: "Accesul cu câini este permis doar dacă sunt permanent ţinuţi în lesă".

Total de acord. Nu mi-ar plăcea să mă trezesc adulmecată de un pitbull în timp ce-ncerc să pun un pliculeţ de zahăr în cafea. Şi nici piciorul meu să devină subiectul adoraţiei lui sau gustarea de dinainte de masă. Că există câini atât de performanţi încât pot fi scoşi fără lesă şi botniţă, care înţeleg din privirea stăpânului că trebuie să se tranforme în statuie cât acesta îşi savurează pipa şi berea, înţeleg. Dar, dacă stăpânul lui are siguranţa asta, eu n-am cum s-o am. Şi n-aş şti cum să dau mai repede cafeaua pe gât, să mă trezesc cu arsuri de gradul 15 pe faringe, laringe, esofag, dar să dispar cât mai repede din raza vizuală a câinelui fără lesă. Pentru că eu ştiu una şi bună: atât timp cât nu e câinele meu, nu ne cunoaştem atât de bine. Şi nu pot şti că lui nu-i vine deodată o poftă nebună să se înfrupte din pulpiţa mea delicioasă sau din pantalonii mei extralargi, pe care tocmai a poposit o muscă, pe care el o vâna de mult.

Şi-n plus, mai e o chestie: poate unora nu le plac câinii. Poate au o teamă majoră şi de nestăpânit de câini. Poate sunt alergici numai la vederea lor. Poate un câine dezlegat, oricât ar fi el de dresat, le dă palpitaţii. Sau, poate, pur şi simplu n-au chef să vadă un câine liber, la masa alăturată.
Deci da, sunt pentru câinii ţinuţi în lesă în locuri publice.

Problema se pune în felul următor:
Din punctul meu de vedere, nu e mare diferenţă între un câine adult, dresat, bine crescut, şi un copil de până pe la 3 ani. Limita de vârstă poate fi ridicată până pe la 5 ani, în cazul copiilor mai energici, mai repede de plictisit, mai alintaţi sau mai căutaţi în coarne.
Deci mi se pare totală discriminare să permiţi accesul cu câini doar în lesă, iar pentru copii să nu ceri măcar ham sau botniţă. Certificat de bună purtare. Garanţia că acel copil nu va deranja mesele alăturate.

Poate există persoane cărora nu le plac copiii. Care au alergie la mişcările lor repetitive. Care au o problemă cu copiii dezlegaţi în locurile publice. Şi, să fim serioşi, există mulţi câini mai bine dresaţi şi mai bine crescuţi decât anumiţi copiii. Deci, de ce unora li se impune lesă, iar ceilalţi sunt acceptaţi doar pentru că sunt însoţiţi de un adult? Discriminare pe faţă.

Trecând peste faptul că nu înţeleg de ce ai aduce un copil într-un loc în care se fumează, în care poţi tăia fumul cu cuţitul, mai e un aspect.

Dacă tu, ca adult, poţi petrece câteva ore în compania amicilor discutând politica mondială sau ultima modă în materie de lenjerie de pat, un copil se plictiseşte. Plictisindu-se, încearcă să atragă atenţia. Asta înseamnă că va vorbi tare, va putea să repete "tata" de multe ori pe minut, timp de 10 minute, doar ca să-l bagi în seamă; se va duce pe la mesele vecine unde va rămâne fascinat de cutare personaj, pe care-l va privi cu gura deschisă timp de juma' de oră; se va băga pe sub masă, va alerga în jurul pomului, se va gândi că s-ar putea juca de-a pieile roşii, scoţând sunetele specifice; poate va începe să plângă strident, stresant, fără lacrimi, de nervi. Orice. Şi oricare din activităţile astea vor face măcar o persoană nevinovată din "public" să vrea să-şi smulgă părul din cap de nervi, sau să-l vizualizeze dat la lei.

Spuneam că nu-mi plac copiii la cumpărături. Ei, bine, aceleaşi sentimente le am şi pentru copiii prea mici ca să priceapă că trebuie să stea pe scaun nu sub el, luaţi "la o cafea".
Şi da, chiar nu pricep de ce n-ai voie cu câine decât în anumite condiţii, dar cu copil da, fără nici o condiţie prealabilă. Vreau să văd semnul ăla pe care să scrie delicat "Accesul cu câini sau copii sub 5 ani este permis doar dacă sunt permanent ţinuţi în lesă". M-ar unge pe sufleţelul meu iubitor de câini, nu de copii.