Un Paracetamol, ceva?

Există un leit motiv care circulă dezlegat, de pe vremea când eram eu mică; sau mă rog, el poate fi vechi de când lumea. Eu l-am auzit în primul rând prin filme, şi apoi am fost bombardată cu el de prin toate revistele, începând cu veşnicul Salut şi terminând cu Marie Claire sau Elle. Cică atunci când o femeie n-are chef, o să spună că o doare capul. Da, sensul iniţial era strict legat de activitatea conjugală dar, în timp, am înţeles de pe la experţii din publicaţii că asta e scuza number one a unei femei când vine vorba de lipsă de chef de orice. Cumpărături, cafele, discuţii, dat cu aspiratorul, scos câinele la plimbare, în fine, toate chestiile pe care ar trebui să le facă, dar n-are chef.

Şi mă-ntreb eu aşa: cine e ăla de-a decretat chestia asta? Eu, personal, n-am auzit nici o femeie spunând că o doare capul atunci când n-are chef de nimic. Şi, pe bune, că am cunoscut şi multe femei, şi am auzit şi multe scuze. Femeile pe care le-am auzit spunând că le doare capul o spuneau cu rol informativ sau în căutarea unei pastile; nu trebuiau să facă nimic care să le "declanşeze" cea multcântată durere de cap. Nu voiau să scape de nimic, nu era nici o corvoadă la orizont, pur şi simplu era o megadurere de cap, care necesita ajutor extern.

Situaţia se schimbă însă în momentul în care o femeie chiar nu are chef să facă ceva. Şi, mă repet, în aceste cazuri n-o să invoce banala durere de cap. Poate e expirată faza, şi ele vor să fie în trend, poate nu consideră gravitatea unei dureri de cap maximă, poate au mai multă imaginaţie decât cei care afirmă sus şi tare că asta e scuza number 1.

Bun, deci în cazurile în care chiar nu are chef să facă ceva, va inventa orice: că nu poate să meargă la cumpărături pentru că are de aranjat în ordine alfabetică bibelourile, cu toate că asta a făcut-o cu o zi în urmă; că i se dau semne că va veni "acea perioadă a lunii", cu toate că aia tocmai a trecut; că i s-a pus un junghi acolo, undeva, sub omoplat, de la aerul condiţionat care a mers în continuu, cu toate că el, respectivul aer, e stricat de 2 săptămâni; că de-abia s-a spălat pe cap şi n-are timp să se usuce, cu toate că atunci când are chef îl usucă în 30 de secunde, sau pleacă direct cu el ud; că au bătut-o pantofii ieri, cu toate că ieri a stat doar în casă, deci no contact cu pantofii; că trebuie să trimită nişte mail-uri ultraimportante, cu toate că ştii că de-abia aşteaptă să termine ultima carte cumpărată; că e imperios să spele perdelele, cu toate că au fost schimbate alaltăieri; că îi creşte măseaua de minte, că nu i-a ieşit permanentul, că are febră musculară, că trebuie să se pună la punct cu nu ştiu ce procedură, că trebuie să şteargă praful, că vrea să încerce o nouă reţetă, că orice, în afară de multpreacunoscutaşimultpreadesfolosita "durere de cap".

Mai mult decât atât, trebuie să recunosc că, în majoritatea cazurilor, mie mi s-a spus clar: "N-am chef, am o dispoziţie naşpa, mi-e lene". Adică n-a fost vorba de scuze, a fost vorba de realitate, pe care am tratat-o ca atare. Pentru că, frate, atunci când n-am chef să fac nimic, parcă mă trăzneşte în moalele capului ideea lu' cutare de a face nu ştiu ce. Şi spun şi eu, la fel de sincer, n-am chef. Hai s-o lăsăm pe altădată.

Contrar chestiilor ăstora, bat la pariu că următoarea revistă pentru femei care va scrie despre subiectul ăsta, va lansa bombastic: "Când n-ai chef de nimic, spune că te doare capul!" Ceea ce e so last year!

Şi încă o chestie: de obicei, dacă o femeie îţi spune că n-are chef, înseamnă că, în mod sigur n-are, şi are încredere că vei înţelege acest lucru. În nici un caz nu e o scuză abil pregătită. E chiar adevărul.

Aşa că propun în mod organizat să detronăm durerea de cap. S-o transformăm în cea mai banală chestie, să avem constant pastile pentru durerea de cap în buzunar, să imprimăm tricouri cu "nu durerii de cap", să propunem tomografii gratuite pentru persoanele care se întâmplă să o invoce prea des, să boicotăm motivul ăsta care ne este băgat pe gât, cuvintele care ne sunt puse fără voia noastră în cârcă. Să readucem indispoziţia ca motiv real în top şi lipsa de chef să fie invocată cu voce tare, pe drept cuvânt; să-nlocuiască părerea aia greşită conform căreia o durere de cap e mai plauzibilă decât o stare de lasitudine totală. Încă o revoluţie, de data asta a femeilor militând pentru dreptul de a se simţi naşpa. Mai mult de o dată pe lună.