Free Willy!

N-am să-nţeleg niciodată de ce se vorbeşte sotto voce despre anumite subiecte.
Când eram mică, înainte de Revoluţie, atunci când se vorbea despre lipsa de ulei, despre faptul că la ore fixe se ia lumina sau că iar la televizor e emisiunea aia cu Ceaşescu pe post de erou naţional, se adopta invariabil tonul şoptit. Şi da, era justificat, în ideea în care paranoia era la putere, orice vecin putea fi un posibil denunţător, trebuia să-ţi păzeşti pielea, nu era bine să fii auzit perorând împotriva regimului. Dar asta era o situaţie specială, ceva ce ţinea de protejarea individului, şi era mai bine să fii precaut decât mort.

Dar nu, azi nu mai avem de ce să vorbim în şoaptă despre politică. Ba chiar dă bine să vorbeşti cât mai tare, cât mai revoltat, dându-te cât mai cocoş despre cum ai pune tu la punct sistemul dacă ai fi la putere. Politica a ieşit din cercul vicios al şoaptelor.

În schimb, există altă chestie pentru care se folosesc şoaptele ca limbaj secret. Nu, nu sexul, pentru că şi despre ăsta cică dă bine să vorbeşti tare, pentru a demonstra tuturor cât de lipsit de prejudecăţi eşti. Despre cât de libertin, inventiv, out of the box ai ajuns. Când vine vorba despre o anumită perioadă a lunii şi, mai ales, despre chestiile pe care le foloseşti atunci, se adoptă o voce cât mai mică, cât mai fără de viaţă. Să nu carecumva să te audă cineva şi să te dea în gât că tu - wow - eşti în perioada aia specială, perioada roşie, perioada menstruaţiei.

De undeva de pe la evrei porneşte faza aia, conform căreia femeia e necurată în acele zile. A fost adoptată cu succes şi de laicii noştri, astfel încât, o dată pe lună, mamă cât sunt de murdare femeile, cât de lipsite de protecţia specială a divinităţii, cât de demne de dispreţ. Ok, acceptăm şi partea asta. Adică existenţa ei. Mie, una, mi se pare o stupizenie la fel de mare ca faza cu pisica neagră, dar unii chiar cred în chestia asta. Problema lor.

Dar, revenind la partea cu sotto voce. Asta intervine în momentul în care te duci frumuşel la magazin să cumperi tampoane/absorbante. Şi eu n-am prea auzit femei care să le ceară cu un volum normal al vocii. Nuuu...Păi e ruşine să faci aşa ceva. Tampoanele se cumpără în şoaptă. Iar dacă se-ntâmplă ca în magazin să mai fie şi alţi clienţi, eventual bărbaţi, atunci vânzătoarea ţi le va strecura pe sub mână, ca nu cumva, doamne fereşte, să se observe că ai cumpărat...aşa ceva.

Eu, una, nu înţeleg şi pace bună. Care-i faza? Dacă te duci şi-ţi cumperi şampon, nu ai parte de nici o privire câş, de nici o căutătură complice. Nici dacă vrei să cumperi un aparat de ras, nici dacă vei cumpăra hârtie igienică. Care-i, atunci, faza cu tampoanele? De ce au ajuns să aibă statut de marfă de contrabandă? De ce atâtea secretisme? Am văzut în supermarket femei care se uită în stânga şi-n dreapta înainte de a lua o cutie de tampoane de pe raft. Când le pun pe bandă, la casă, le maschează mereu cu câte ceva; de la punga de dero, la borcanul cu bulion. O amică refuza să-şi cumpere tampoane dacă vânzătorul era bărbat. O alta nu-şi cumpăra niciodată, găsea mereu pe altcineva care să le cumpere în locul ei.

Şi mai e o fază. Cu toate că femeile discută despre orice, de la poziţia folosită cu o seară în urmă în pat, până la lubrifiantul cutare care e genial, niciodată, dar niciodată nu vor discuta despre tampoane. Adică nu le vor menţiona. Vor găsi sinonime, vor crea metafore pentru a le defini, dar nu le vor spune pe nume. Nu de faţă cu alte persoane.

Le şi vezi la consignaţie, unde trebuie să încalce acest consemn, cum vor scoate printre dinţii bine strânşi, cu un efort supraomenesc, cu o voce mică, mică de tot, "daţi-mi, vă rog, două ob-uri". E calvar dacă vânzătoarea întreabă, pe acelaşi ton conspirativ, de care. Pentru că trebuie din nou să spună, ţinându-şi răsuflarea, eventual întorcând capul pentru a-i evita privirea, "medii". Iar dacă se-ntâmplă calamnitatea ca vânzătoarea să-i spună că nu mai are decât "mari", deja va avea o figură victimizată, rivalizând cu figura Ioanei D'Arc pe rug, pentru că va trebui să suspine "e bine şi aşa". Apoi va lua punguţa conspirativă şi se va evapora. E posibil să nu mai treacă pe la consignaţia cu pricina câteva zile, pentru a nu da ochii cu vânzătoarea cu care a intrat în cârdăşie.

Da. Deci, asta nu înţeleg. De ce atâta dramatism? De ce atâtea secrete pentru nişte biete chestii pe care le vei cumpăra vreo 20 de ani de-acum încolo? De ce nu poţi să ceri tampoane la fel de firesc cum ceri ţigări, sau chibrituri, sau macaroane? Nu sunt nici ilegale, nici nu muşcă. Toată femeile le folosesc, toţi bărbaţii ştiu că ele sunt folosite de către femei.

Cer o revoluţie pentru libertatea de exprimare, cer ca tampoanele să nu mai aibă regim şoptit, cer să le scoatem de sub incidenţa vorbitului grav, conspirativ. Cer pentru tampoane libertatea de care se bucură hârtia igienică, ba chiar şi prezervativele. Şi vreau şi-o sărbătoare care să-mi poarte numele în momentul în care chestia asta se va realiza. O sărbătoare naţională, o zi la fel de liberă ca aia de Crăciun sau aia de Paşti. Ziua naţională a tampoanelor cumpărate cu voce tare.