"Vox populi"

Ţinta de azi: băieţaşii care n-au altă treabă decât să scoată replici răsuflate, să afiseze atitudini de machodonjuancasanova de fiecare dată când trece câte o fată prin apropiere. Cu scuzele de rigoare pentru restul populaţiei masculine, care nu utilizează nici una dintre metodele descrise mai jos.

Voi începe în ordine cronologică inversă, cu ultimul exemplu care mi-a sărit direct pe retină.

Există din ce în ce mai multe echipaje de pază şi protecţie prin tot oraşul. Nimic ciudat, nimic ieşit din comun, ba chiar liniştitor aş avea tendinţa de a spune. Numai că există anumiţi doi indivizi. Mereu pe aceeaşi bancă, parcă ar face ture 24 din 24. Parcă ar fi lipiţi de banca aia. Parcă viaţa lor s-ar desfăşura acolo, şi numai acolo. Şi respectivii doi par a avea radar. Dacă eşti de sex feminin, te-au reperat. De la distanţă, pentru că se apleacă mai în faţă, pentru a vedea mai bine. Pe măsură ce te apropii, revin la poziţia iniţială. Dacă ai trecut, îşi lungesc gâturile, ajung la lungimea gâtului de girafă, numai pentru a te urmări total. Frate, nu te-ai aştepta la asemenea dexteritate şi elasticitate din partea lor, pentru că sunt ditai munţii de oameni. Priviri lungi, priviri languroase, priviri libidinoase. Simţi cum te dezbracă, cum te adulmecă; se aplică textul de la o reclamă mai veche, care spunea ceva de genul "ce ţi-aş face de te-aş prinde". Numai că acolo era vorba despre un banal corn cu ciocolată. Ei, aşa te fac ei să te simţi: ca un banal corn cu ciocolată, ieşit în calea cuiva care n-a mai mâncat de-o săptămână.
Sincer acum, e de aşteptat ca, la un moment dat, să-şi dezvolte o anumită imunitate. Adică, vezi sute de fete pe oră; ca şi cum ai mânca orez zi de zi, timp de câţiva ani. Nu te saturi? N-ai obosit? Nu te-ai plictisit? Unii rămân nehaliţi o viaţă întreagă. Sper să li se facă rău de atâta uitat...

Următoarea parte, e în felul următor. Doi, trei băieţi venind din faţă. Insignifiant dacă e şi vreo fată cu ei. Dacă sunt câte unul, nici măcar nu se uită la tine. Merg privind regulamentar, înainte, evitând orice contact vizual direct. Nu există decât ei, şi linia imaginară pe care şi-au propus s-o urmeze. Dacă sunt măcar doi, deja devin cocoşi. Trebuie să se umfle în pene, să dovedească celorlalţi cât sunt de amuzanţi, de îndrăzneţi, de bărbaţi. Şi fac faza aia, în care trec pe lângă tine şi scot o reacţie de genul "BOO!", la care tu, ca o fată timidă, sperioasă şi lesne impresionabilă, ar trebui să dai un ţipăt scurt şi ascuţit şi, eventual, să leşini din cauza spaimei provocate de el, măreţul mascul feroce. Am fumat faza asta de pe undeva de pe la 14 ani. E expirată şi răsuflată, veche de când lumea, istorie antică. Şi-nţeleg că pentru ei, care au un 19 ani acum poate să fie the next best thing, da' pe bune, schimbaţi placa. Mă simt ca la grădiniţă, când clar băieţeii le trag pe fete de codiţe şi educatoarea, care a avut ţâşpe generaţii s-a săturat să îi audă că au probleme legate de lungimea codiţelor şi de fugăritul în jurul scaunului. Cu toate că pentru ei e nou şi incitant.
Dacă nu e BOO!, există şi alte variante. Aceleaşi de fiecare dată. Ţipăt de luptă amerindian, râgâit sonor, cotcodăcit, orăcăit, nechezat (observaţi că sunetele de origine animală au întâietate), plescăit, gemut, eventual o replică de prin desene animate. Oricum ar fi, rareori un grup de băieţi va trece pe lângă o fată - două, trei - fără să se manifeste în vreun fel sonor.

Urmează cunoscutele replici: "voi două sunteţi surori?", "pis, pis", "fata, fata, ţi-a căzut ceva", "ce te-aş lua la...", "vrei să fii prietena mea?", "fata, ia uite ce urât e băiatul de lângă mine", "ce bună eşti", "ce nasoală eşti", "uuuu, satanaaaa!", şi lista poate continua. Aceleaşi replici obosite. Şi, după ce au lansat o replică bombastică, se amuză câte jumătate de oră de ce au putut să spună. De ce deştepţi, amuzanţi, mirifici, sublimi, haioşi, buricul pământului au fost.

Au încetat de ani buni să mă surprindă reacţiile de genul ăsta. De amuzat nu m-au amuzat niciodată. Şi mă întreb cam ce iq neanderthalian trebuie să ai, ca să te facă să râzi pe burtă fazele astea. Şi făcute nu o dată, ci repetitiv. Pe bune acum, n-ai nimic mai bun de făcut? O bere de băut, o carte de citit, un film de văzut? O discuţie de purtat, o fată de curtat, un motor de reparat, o pâine de cumpărat, un perete de văruit, nu ştiu, orice altceva? Surprinzător e, într-adevăr, faptul că nu trece o dată cu vârsta. Bat la pariu că o să ajung eu la 80 de ani, ei vor fi având un 70, şi aceleaşi chestii le vor face. Vor "speria" bietele bătrânele, împingându-le mergătorul, sau încercând să le dezechilibreze bastonul, pentru ca, mai apoi, să se hlizească cu proteza la vedere, de cum au rămas tineri şi neliniştiţi.

Mda...Concluzionând, replicile de "cocoşeală" au stagnat de mulţi ani încoace, reacţiile la fel. Şi da, când mă voi duce să iau pâine, voi auzi veşnica şi eterna replică "gagico", cu orice urmare posibilă. Prefer să-mi pun căşti şi să-mi imaginez că spun ceva inteligent gen transhumanţa în poezia postmodernistă; păcat că, din când în când, mi se termină bateria...